La marginea satului

Lîngă sat e-o gîrlă mare,
Crîşma, sus, pe mal apare.
Ferestruiele-n lumină
S-oglindesc în unda lină.

E tîrziu şi noaptea-i sumbră,
Luntrea stă proptită-n umbră,
Neclintită stă la stînă
Cumpăna de la fîntînă.

Dar în crîşmă-i vuiet mare
De ţimbal şi de vioare !
Geamurile ţiuie,
Şi flăcăii chiuie :

— Crîşmăriţă, dragă, hăi !
Adă vin bun la flăcăi !
Vechi ca moşu-meu, colea,
Zvăpăiat ca mîndra mea !

— Zi, măi cioară, din vioară,
Că mă-mbăt în astă-sară !
Zi, mă !... că-ţi plătesc să-mi zici :
Vroi să crăp jucînd aici !...

Bate cineva-n fereastră :
— N-aveţi cumpăt dumneavoastră ?
Hai, destul cu-atîta larmă,
Că boierul vrea să doarmă !

— Ieie-l dracu, n-am ce-i face !
Tu, potaie, dă-ne pace !
Zi, mă !... iaca numa-n ciudă,
Zi-i, încalte să ne-audă !

Cineva la geam iar bate :
— Mai încetinel se poate ?
Maica mea aşa vă roagă,
Că, sărmana,-i greu beteagă...

Stau flăcăii, nu răspund,
Toţi beau vinul pănă-n fund ;
Muzicei fac semn să tacă
Şi, frumos, acasă pleacă...