La Maria, 2
De la Wikisource
| La Maria de Ion Heliade Rădulescu |
| A fost publicată în Culegere din scrierile lui I. Eliad de proză şi poezie, 1836. Reproducând-o în Curier de ambe sexe, VI, ed. II, 1893, I. I. Heliade Rădulescu (fiul poetului) îi adaugă următoarea notă: "Această poezie, ca şi alta cu aceeaşi dedicaţie, publicată în Poeziele lirice, sînt dedicate mamei noastre". |
La anul 1834, ian. 1
Un an mai mult s-adună ! Delirul tinereţii,
A lui Amor nălucă la cei trecuţi se mîn;
Prieteşugul, pacea, ei mîngîierea vieţii,
Părinţi ai fericirii s-aşază-ntr-al meu sîn.
Profane complimente, suspinuri fugătoare,
Născute în văpaia unui nemernic foc,
Zică că sînt aievea visuri amăgitoare,
Junia nepăţită, al uşurinţii joc !
Soţ, tată plin de rane ce încă sîngerează,
Tovaroş bucuriei ş-al timpilor scîrbiţi,
El, o, soţie dragă ! el vine de-ţi urează:
Ani veseli, ani de pace, ani mulţi, ani fericiţi !
