Imnul nopţii

O, nopţi, deschideţi acu-n tăcere
Cereasca carte ce-nfăţişaţi !
Stele şoptinde, a mea vedere
P-a voastră cale o aţintaţi !
În aste ceasuri de slavă pline,
Zefiri, a voastre aripi aline !
Pămînte, echole-ţi aromează !
Mare, întinde al tău senin,
Leagănă-n sînu-ţi cel luciu, lin,
Chipul ce unda-ţi învolvorează !
Al său sfînt nume cine îl ştie?
Natura glasuri mii a propus,
Ş-o stea pe alta, şoptind, îmbie:
Legile noastre cine ne-a pus?
Unda cu undă se sfătuieşte:
Cin'e acela ce ne smereşte?
Trăsnetul zice lucind în lume:
Ştii cum se cheamă, tu, cel preasfînt?
Însă şi stele, om şi pămînt
Nu ştiu să spuie al său chiar nume.