Horea și Cloșca
Horă revoluționară
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Horea, Cloșca-s la un loc
- Ș-au aprins un mare foc
- Și cântă voios în joc:
- „Pe cel câmp pustiu și-ntins
- Arde-un foc de noi aprins.
- Las' să ardă și să crească,
- Ca-i în țara ungurească!
- Trageți hora ca să joc
- La lumina celui foc!
- Ungurean, musteață lungă!
- Zis-am morții să te-ajungă!
- Zis-am parăi să te ardă,
- Zis-am crucii să te piardă,
- Trageți hora ca să joc
- La lumina celui foc!
- Ungurean, câine turbat!
- Multe-n lume ți-am răbdat,
- Dar venit-a timpul meu
- Ca să mă răzbun și eu!
- Trageți hora ca să joc
- La lumina celui foc!
- Cum răcnesc jivinele!
- Cum s-aprind slăninele!
- Cum ard toate satele
- De-și curăț păcatele!
- Trageți hora ca să joc
- La lumina celui foc!
- M-am suit la munte-n zori
- Ș-am prins fulgerul din nori,
- Și de sus din înălțime
- L-am izbit în ungurime!
- Trageți hora ca să joc
- La lumina celui foc!"
- Horea, Cloșca, la un loc,
- Părăsiți de-al lor noroc,
- Ard, cântând voios în foc!
Acest cântec, de o formă mai regulată și mai corectă, l-am pus în numărul baladelor fiindcă are un caracter istoric.
La anul 1784, Horea și Cloșca, doi viteji români din Transilvania, sătui de jefuirile și apăsările ungurilor, răsculară țara în contra lor. Douăzeci mii de români răspunseră la chemarea lor și răspândiră o groază atât de mare în maghiarime că aceasta fu silită a cere ajutor la Imperiul Austriac. Împăratul Iosef II trimise o armată întreagă asupra lui Horea și Cloșca, care, după o luptă crâncenă, fură prinși la 28 februarie 1785 și aspru pedepsiți cu moarte. Tradiția spune că ei au fost închiși în curse de fier și purtați prin toate satele și că apoi au fost arși de vii în ochii poporului.