Frumuşelele
De la Wikisource
- "Frumuşelile acele-s vânturi rele. Pe cine prind îi iau puterea din mâini şi din picioare, îi îmbolnăvesc de boli grele. Sunt vânturi care ridică fânul şi frunzele către ceri şi nori. Nu-i bine a da în urma lor şi în vârtejul lor. Nu-i bine a zâce hâd de ele, numai să le lauzi şi zici: Frumoase, frumoase sunteţi,/Frumoase de când vă aveţi. Aşa se mai potolesc şi nu să învârtesc aşa rău, că te pot bate cu capul de pământ şi să rămâi ca vai de tine. Cine face pânză vinerea sau în Vinerea Milostivelor, le ia pânza şi o duc şI o bagă prin tufe şi prin turnul bisericii şi nu mai aleg nimic din ea.(P. Bilţiu, de la Ileana Ivănciuc, 83 ani, Corneşti, 1991, în Izvorul…, 1999, p. 261, t. 299).
- Ielele - făpturi feminine supranaturale din mitologia românească, foarte răspândite în superstiţii. Fecioare zănatice cu mare forţă de seducţie şi cu puteri magice. Locuiesc în zăvduh, în păduri sau peşteri, în munţi, pe stânci sau pe maluri de ape, scăldându-se adesea în izvoare pure; se crede că apar mai ales noaptea, la lumina lunii, rotindu-se în horă, în locuri retrase, dansând goale sau sau numai cu sânii goi, cu părul despletit.Folclorul le prezintă tinere şi frumoase, voluptoase şi seducătoare, nemuritoare, zburdalnice până la delir, vindicative şi rele. Se răzbună doar când sunt stârnite, ofensate sau văzute în timpul dansului.Numele lor real, tainic şi inaccesibil este înlocuit cu simboluri atributive: Iele, Dânse, Drăgaice, Rusalii, Vântoase, Domniţe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului etc (V. Kerbach, Dicţionar…, 1989, p. 241-242).
