Excelsior! (Longfellow)
De la Wikisource
| Excelsior! de Henry Wadsworth Longfellow |
| Traducere de Ştefan Octavian Iosif |
- Spre seară, printr-un sătişor
- Din Alpi, un tânăr călător
- Trecea purtând prin nea şi vânt
- Un steag cu-acest străin cuvânt:
- Excelsior!
- Sub geana-i ochiu-ntunecos
- Sclipea ca paloşul tăios,
- Şi, ca din corn de-argint, senin,
- Suna cuvântul cel străin:
- Excelsior!
- Lumini de prin bordeie, rar,
- Băteau în faţă-i, şi, bizar,
- Gheţarii-n noapte străluceau,
- Şi straniu buzele-i şopteau:
- Excelsior!
- — E un prăpăd în munţi acum! —
- Îl sfătuieşte-un moş pe drum —
- Pârâul e şivoi turbat...
- El murmură ne-nduplecat:
- Excelsior!
- — O, vin', o fată i-a şoptit,
- La pieptul meu, pribeag trudit!
- În ochi-albaştri-nlăcrimaţi
- Priveşte-oftând, înalţ-un braţ:
- Excelsior!
- — O, nu intra-n brădetul des,
- Lavinele în drum îţi ies!
- Îi strigă-n vale un păstor.
- El pasă drept, nepăsător:
- Excelsior!
- Şi-n zori, când clopotul din schit,
- Vibrând sonor şi lămurit,
- Pe fraţi la rugă i-a chemat,
- Din stele-un glas a răsunat:
- Excelsior!
- Şi câinele-a descoperit
- Un pelerin întroienit.
- Pe pieptul său un steag — drept scut —
- Cu-acel cuvânt necunoscut:
- Excelsior!
- Şi tainic mortul surâdea
- Spre soarele ce răsărea,
- Şi mândru, ca o stea căzând,
- Căzu din cer un strigăt blând:
- Excelsior!
