Merg copii prin țară
să colinde iară,
prin nămeți și frig,
pentru un covrig.
E iarăși Crăciunul,
se naște Preabunul,
îmi bate-n poartă
omenirea toată.
Nu mai am merinde
să le dau, Părinte,
nu mai am nimic,
nici măcar un pic.
Îmi ceri viață mea
să le-o dau de Stea,
câte-o mică parte
în loc de bucate.
Luați în loc de pâine
câte-o rugăciune
și în loc de bani
vă mai dau din ani.
Tot ce am primit
este împărțit –
ei îmi cer, îmi cer
Doamne, lerui ler.
Îmi ceri să Te dau
la cei ce nu au –
Doamne, fără Tine,
nu e mântuire.
Îmi bate-n poartă
omenirea toată.
Ei îmi cer, îmi cer
Doamne, lerui ler.
|
Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.
|
