Dorm visurile tale...
De la Wikisource
| Dorm visurile tale... de Ştefan Octavian Iosif |
Dorm visurile tale, cu tine dimpreună,
Şi-n sărbători nu-i nimeni, cuprins de duioşie,
O candelă s-aprindă pe groapa ta pustie,
O lacrimă să verse, o floare să depună!
În zori mai ciripeşte vreo pasăre pribeagă
Pe braţul crucei negre ce-ţi străjuie mormîntul,
Prin iarba mohorîtă cu şuier trece vîntul,
Şi multe spune dînsul cui ştie să-nţeleagă :
Că vremea noastră-i tristă şi plină de mizerii,
Dar alte generaţii pe urma ei veni-vor,
Din negura uitării cu drag ademeni-vor
Icoana ta, o, dulce şi trist bard[1] al durerii !
Cînd s-or preface-n ternă acei ce te uitară,
Vei tresări din groapă, chemat la viaţă nouă :
Va picura din gene dumnezeiasca rouă
Şi-ţi va-nflori pe groapă eterna primăvară !
- ↑ În Credinţe, greşeală de tipar: brad.
