Do ut des...

Alintîndu-şi mustăcioara,
Trece fantele gătit:
Se cunoaşte de departe
Că iubeşte şi-i iubit.

Cine-a dat perdeaua-n lături?
I-a bătut în geam discret...
Junele suspină-n stradă
Şi păşeşte mai încet.

El se-ntoarce spre fereastră
Şi se uită visător.
Buza-i tremură de-o şoaptă,
Ochii i s-aprind de dor.

Ca o flacără deodată
Parcă-i lunecă pe piept...
I-a căzut de sus o floare,
Şi-un bilet: "Vino, te-aştept !"

Dă portiţa la o parte,
I se pare că-i în vis...
Mîna alb-a Afroditei
Grabnic uşa i-a deschis...

Ce mai vreţi să şiţi? Sunt singuri !
Junele-i cam sfiicios...
Două braţe moi şi grase
Îl înfăşur-amoros.

Afrodita-şi aminteşte
De străvechile plăceri,
Peste cari aşternute-s
Şaptezeci de primăveri.