Distribuţia steagurilor la oştire, 1 septembrie 1863
De la Wikisource
| ←← Înalt ordin de zi nr. 274 din 19 martie 1863 | [Distribuţia steagurilor la oştire, 1 septembrie 1863] de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] |
| 2 septembrie 1863 |
JURNAL OFICIAL AL PRINCIPATELOR-UNITE-ROMANE
|
|
|
|
———————
Distribuţia steagurilor la oştire s'a făcut eri de Măria Sa Principele Domnitor la capela din lagărul de la Cotrocenĭ.
De la 8 ore de diminéţă, dupe cum se obicinuesce în fie care Duminecă, tóte oştirile eraŭ sub arme.
Pe treptele întrăriĭ în Biserică, se aflaŭ sub-oficieriĭ din fie care corp ţiind nuoile steagurĭ ce eraŭ a se distribui armateĭ; acest peloton de veteranĭ era comandat de duoĭ oficierĭ de artilerie.
La óre care distanţă, în faţa altaruluĭ, era aşed̗at pe o estradă Tronul Principeluĭ-Domnitor.
La drépta Tronului sta E.E. L.L. D.D. Ministri; d'a stînga Curtea de Casaţie, cu D. Primul Preşedinte în frunte. Restul spaciuluĭ până lângă capelă, era plin de un mare numĕr de amploiaţĭ civilĭ şi de oficierĭ, la spatele cărora se îndesa o mulţime considerabilă de persóne, între care mai multe dame, venite din Bucuresci ca să asiste la imposanta ceremonie ce se anunciase.
La 9 ore, Em. Sa Mitropolitul a sosit însocit de maĭ mulţĭ membri aĭ înaltuluĭ cleru.
La 9 ore şi ¼, apăru Măria Sa Principele Domnitor, însocit de casa sa militară şi escortat de escadronul de gendarmerie. Măria Sa a fost priimită la intrarea în lagăr de D. General Iacovaki şi D. Colonel Mavrichie, sub-şef al Statuluĭ-major-general al lagăruluĭ.
Dupe sănta slujbă, Em. Sa citi rugăciunile speciale coprinse în liturghia bisericeĭ ortodocse pentru bine-cuvîntarea steagurilor. În acel moment, sub-oficerii carii purtau nuoile steaguri veniră a se pune la treptele de josŭ a le tronuluĭ şi E. S. D. Ministru de Resbel luă pe rînd fie-care steag din mâinile lor spre a le depune în acelea ale Principeluĭ Domnitor. În acelaşĭ timpŭ, E. S. chema cu mare glas pe şefiĭ diferitelor corpuri de oştire cariĭ priimeaŭ steagurile lor din măĭnele Mărieĭ Sale.
Stégurile care s'aŭ împărţit armateĭ sînt acelea ce s'au adoptat de la efectuarea Unireĭ: ele pórtă cele treĭ culorĭ şi cravata albastră; are d'asupra inscripţia: Onóre Patrie, şi acvila Romănă purtând crucea în gură. Pe fie care steagŭ se află înscrisŭ numele şi numĕrul corpuluĭ de care aparţine.
Steagurile au fost date dupe ordinea următóre:
Regimentul I de infanterie, Locotenent colonel Bogonos (colonelul Solomon lipsind în congediŭ.)
Regimentul II de infanterie, colonel Culoglu;
Regimentul III de infanterie, colonel Călinesco.
Regimentul IV de infanterie, colonel Batcinschi.
Regimentul V de infanterie, colonel Mano.
Regimentul VI de infanterie, colonel Lupaşco.
Regimentul VII de infanterie, Locot. colonel Toplicesco (colonelul Creţulescu aflănduse în congediŭ.)
Regimentul I de Lancierĭ, Locot. colonel Brăïescŭ (Locot. colonel Vărnav aflănduse în congediŭ).
Regimentul II de Lancierĭ, Locot. colonel Radovicĭ.
Regimentul I de artilerie, Locot. colonel Haralamb (colonel Gherghel fiind în congediŭ).
Batalionul I de vănătorĭ, Maiorul Andronescu.
Batalionul I de geniu, Căpitan Slăniceanu.
Batalionul I de pompieri, Locot. colonel Călinescu.
Legiunea I, linia Dunăreĭ, colonelul Zăgănescu.
Legiunea II, linia Munţilor, colonelul Crasnaru.
Legiunea I, colonel Cornescu.
Legiunea II, Locot. colonel Niculescu.
Între Tronŭ şi capelă era pe o masă crucea, cărţile sănte, un magnific vasŭ de argint suflat cu aurŭ care conţine a aiad̗ma destinată la sfinţirea steagurilor.
Toţi şefiĭ de corpurĭ, avênd în frunte pe E. S. D. Ministru de Resbel, veniră a îngenuchia în giurul acesteĭ mese, şi Em. Sa Mitropolitul chemă bine-cuvĕntarea Ceruluĭ asupra Ţereĭ, a Principeluĭ şi a armateĭ, precum şi asupra steagurilor ce sta plecate în facia altaruluĭ.
Acéstă parte a ceremonieĭ se săvîrşi în mijlocul uneĭ emoţiunĭ generale şi a uneĭ tăcerĭ religióse pe care o întrerumpea numaĭ salvele de artilerie ce nu încetaŭ din detunarea lor de la începutul serviciuluĭ divin.
Dupe benedicţie, toţĭ şefiĭ de corpurĭ purtând steaguri, merseră a se pune sub o singură linie între Tron şi frontul oştirilor.
Ceremonia religiósă era terminată.
Principele Domnitor se înturnă atuncĭ către oştirĭ şi dete ordinĭ de a se apropia cât se va putea maĭ mult de Tron. În acelaşĭ timpŭ Măria Sa invită pe Mitropolitul a lua locŭ d'alăture pe estrada Tronuluĭ.
Când oştirile se aflară adunate, Principele Domnitor se descoperi la capŭ în faţa steagurilor şi adresă armateĭ alocuţia următóre:
„Acéstă d̗i va fi una din ce le maĭ însemnate în datinile nóstre.
„Stégurile cele vechĭ aduceaŭ aminte suvenire triste, de vreme ce ele înfăţişau Ţĕrile despărţite.
„Astăd̗ĭ, voĭ priimiţĭ din mâinile Nóstre stégul ce întruneşte colórele Ţerilor-Surorĭ, aşa precum voinţa unanimă a Românilor a unit pe capul Nostru corónele ambelor Ţĕrĭ.
„Stégurile vóstre totuşi aŭ fost marture de întîmplărĭ care dorescŭ a fi păstrate; ele vor împodobi dar arsenalul Român.
„Priimind stégurile cele nuoĭ, aduceţivĕ pururea aminte că vĕ încredinţed̗ŭ onórea Ţĕriĭ.
„Stégulŭ e România! acest pământ bine-cuvêntat al Patriei, stropit cu sîngele strabunilor noştri şi îmbilşugat cu sudórele muncitorului. Elŭ este familia, ogorul fie căruia, casa în care s'aŭ născut părinţiĭ şi unde se vor naşce copiĭ voştri.
„Stégul este încă symbolul devotamentuluĭ, credinţeĭ, ordineĭ şi al disciplineĭ ce represintă oastea!
„Stégul e tot de odată, trecutul, presentul şi viitorul Ţĕriĭ; întréga istorie a României!
Într'un cuvênt; steagul represintă tóte datoriile şi tóte virtuţile militare care se cuprind în a cele duoĕ cuvinte săpate pe vulturiĭ Românĭ, Onóre şi Patrie!
„Juraţi să păstraţi cu onóre şi fără pată stegurile vóstre, şi asfel veţĭ corespunde încrederiĭ şi aşteptăriĭ ce am pus cu Ţéra întrégă în oaste!
„Juraţi a le apĕra în orĭ ce întîmplare ca un sànt deposit ce încredinţed̗ŭ bravureĭ şi patriotismului vostru!
„Să trăiască Romănia!”
Cată să renunciămŭ a descrie emoţiunea şi entusiasmul produsŭ de alocuţia Măriei Sale printre răndurile oscireĭ şi numeroşiĭ asistanţĭ; limbagiul înalt, naţional, pronunciat de o voce vibrantă care îl ducea până în rândurile cele mai depărtate, a fost întrerupt în diferite răndurĭ de cele maĭ căldurose aclamaţiĭ. Definiţia simplă şi grandiósă tot de o dată a steaguluĭ, acéstă definiţie făcută în adevĕrata limbă a poporuluĭ, mişcă tóte inimile şi se băga de seamă asupra fisiognomieĭ Principeluĭ Domnilor Însuşĭ espresia conţinută din emoţiunea generală.
Două pasage ale Principeluĭ Domnitor aŭ provocat maĭ cu seamă aceste esplosiunĭ de entusiasmŭ în faţa cărora pana se simte neputernică. Când Principele Domnitor, cu măna întinsă către steagurile care încungiuraŭ Tronul, a strigat: „Juraţi să păstraţĭ cu onóre vóstre... Juraţi ale apĕra...”, Şefiĭ de corpurĭ respunseră prin strigătul: „Jurăm!” la care tótă armata şi asistanţiĭ se însociră prin aclamaţiunĭ frenetice. În duoă rândurĭ discursul Principeluĭ Domnitor fu ast fel întrerupt prin strigări de: Să trăiască Romănia! Să trăiască Principele! care eşiaŭ din d̗ece miĭ de pepturĭ.
Dupe discursul Princiar, şefiĭ de corpurĭ merseră a presenta steagurile corpurilor lor respective, şi nuoĭ esplósiuni de strigărĭ entusiaste salutară acest nobil symbol al Onóreĭ şi al Patriei.
Regimentele care ţinŭ garnisonă afară din capitală eraŭ representate prin şefiĭ de corpurĭ, însociţĭ de maĭ mulţĭ oficierĭ, sub-oficierĭ şi soldaţĭ.
Dupe ce a luat ordinile Principeluĭ, E. S. D. Maiorul-general făcu a se esecuta mişcările spre a pregăti defileul. Măria Sa încălecă şi veni a lua posiţie lăngă capelă.
Defileul fu esecutat cu o precisiune şi întrecere remarcabile. La fie ce steagŭ care trecea, Principele Domnitor, cu capul golŭ, saluta cu strigarea: Să trăiască Romănia! la care oficieriĭ şi soldaţiĭ respundeaŭ prin călduróse ura!
La 10 ½, ore, Măria Sa reintra în Palatul de la Cotrocenĭ.
Acestă imposantă ceremonie va avea un mare resunet în Ţéră. Romănia întregă va ceti cu emoţiune discursul Principeluĭ Domnitor şi va saluta cu recunoscinţă aceste nuoĭ steagurĭ care ştergŭ orĭ ce urmă de separaţie a Romănilor de dincolo şi dincóce de Milcovŭ.
Eri, la 2 ore dupe amiad̗ĭ, steagurile Regimentelor carĭ nu facŭ parte din garnisona de Bucurescĭ, aŭ fost duse, cu onorurile militare, la domiciliul colonelilor acestor corpurĭ. Batalionul de geniŭ cu musica sa a escortat aceste steagurĭ.
