Din psalmul al XIV-lea

De la Wikisource

Cui, Doamne, i-i făgăduită

Înălţimea muntelui Tău sfânt?

A cărui inimă-i cinstită

Dorinţele curate-i sânt

Şi care faptele cu banul

Nu şi-au vândut, n-au cântărit,

Ce nu şi-au clevetit duşmanul,

Pe frate n-au obijduit...

Dar care cu credinţă vie,

Cu cugetul neîngrelat

Ţi-aduce-nchinăciune Ţie

'Naintea Ta, drept şi curat.

Şi sfânt, o Doamne, Ţi-i alesul:

De va ieşi-n război cu arme

Doritul cerului, trimesul

Putea-va uriaşi să sfarme;

De-i împărat, a lui noroade

Şi prin oraş şi pe la ţară,

Dori-vor adevăr, dreptate,

Sorbi-vor aur din ogoare...

De va lua timpanu-n mâine,

Minuni va face-a Sa cântare

Şi îndreptându-se spre Tine

Nu se va pierde în uitare.

Ianuarie 1912