Din psalmul al XIV-lea

Din psalmul al XIV-lea

de
Nikolai Iazâkov
tradus în română de
Alexei Mateevici


Cui, Doamne, i-i făgăduită
Înălțimea muntelui Tău sfânt?
A cărui inimă-i cinstită
Dorințele curate-i sânt
Și care faptele cu banul
Nu și-au vândut, n-au cântărit,
Ce nu și-au clevetit dușmanul,
Pe frate n-au obijduit...
Dar care cu credință vie,
Cu cugetul neîngrelat
Ți-aduce-nchinăciune Ție
'Naintea Ta, drept și curat.
Și sfânt, o Doamne, Ți-i alesul:
De va ieși-n război cu arme
Doritul cerului, trimesul
Putea-va uriași să sfarme;
De-i împărat, a lui noroade
Și prin oraș și pe la țară,
Dori-vor adevăr, dreptate,
Sorbi-vor aur din ogoare...
De va lua timpanu-n mâine,
Minuni va face-a Sa cântare
Și îndreptându-se spre Tine
Nu se va pierde în uitare.
Ianuarie 1912