Din depărtare (Alexandru Vlahuţă)

M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine -
Copilul visător de altă dată!
Mă simt plutind — privirea mea 'nsetată
Se pierde 'n orizonturi largi, senine.

De-acum, ispititori în van mai cată
Viclenii ochi... îi ştiu atît de bine!
O, nu mai tremur cînd mă uit la tine,
Şi azi te iert, căci rana-i vindecată.

Iar visul tău — ca pînza Penelopii —
Se ţese ziua, noaptea se distramă...
Noian de întuneric ne desparte!

Zădarnic zîmbitoare te apropii,
Şi glasul tău tremurător mă chiamă —
Tot mai străină'mi eşti — tot mai departe...