Daine din Litvania

Aş vrea s-adorm, să dorm mereu,
Şi n-aflu loc în nici o parte.
Şi dor mi-e, dor de satul meu,
Şi satul e-aşa departe.

Ş-aş vrea să merg, să merg mereu,
Şi dor mi-e, dor mi-e de-o grădină,
Grădină mîndră-n satul meu,
Acolo aş găsi hodină.

Acolo vîntul pe-nserat
Adie dulce şi suspină,
Ş-aş tot dormi netulburat
Sub flori de cimbru şi sulfină.

Sămănătorul, 26 octombrie 1903

Şi cînd mă scol de dimineaţă
De-mi spăl cu rouă ochii mei,
Mîndruţa-i galbenă la faţă
Şi plînşi sunt ochişorii ei.

— Mîndruţo, pentru ce plîngi, dragă?
Ţi s-a urît de casa mea?
De ce suspini tu noaptea-ntreagă?
Eşti supărată de ceva?

— Şi chiar de nu sunt supărată,
De dor, bădiţă, mă usuc;
Dă-mi drumul numai înc-o dată
Acas' la mama să mă duc.

— Dar pîn' la casa mamei tale,
Mîndruţo, cum o să te duci?
Răsuri şi maci crescură-n cale
Şi nu ştii încotro s-apuci.

— Ruga-mă-voi de flori cu jale
Ca să-mi arate drumul lung,
Şi ele mi-or deschide cale
Şi la măicuţa tot ajung !

Sămănătorul, 30 noiembrie 1903