Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elena
| Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elena de Antim Ivireanul |
Cu slavă și cu cinste l-ai încununat pre dânsul.
Cei ce să cunosc pre sine avuț, acéia pot să dea daruri vrédnice unui împărat și cei ce să cunosc pre sine învățaț, aceia pot să-i facă și căzuta laudă. Iar eu, cunoscându-mă pre mine foarte sărac de fapte bune și slab de învățătură, n-am să aduc alt dar vrédnic, nici altă laudă cuvioasă, de Dumnezeu încununatului, marelui împărat și întocma cu apostolii Constandin, fără numai cap plecat și cugetul mieu cel cuciarnic.
Drept acéia, întru cinstea lui am a zice, înaintea dragostei voastre puține cuvinte, nu cu obrăznicie, ci cu multă cucerie; nu cu vorbe ritoricești și alcătuite, ci cuvinte smerite și prostatece, nu după cum să cuvine, ci după putință. Ci vă pohtesc să ascultaț cu dragoste.
Și iară cu cucerie iscodesc să afle tâlcuitorii sfintei Scripturi la Faptele apostolilor, oare dintr-atâtea daruri mari, cu carele din dumnezeiescul dar s-au îmbogățit fericitul Pavel, care dar să fie cel mai mare și mai ales, cu carele în câte patru părți ale lumii s-au arătat minunat și vestit? Și zic unii cum să fie învățătura cea cerească, cu care au vânat toate limbile, au dezrădăcinat din toate locurile păgânătatea și au întins de la răsărit până la apus numele lui Hristos și credința.
Alții zic cum să fie descoperirile ce au luat, că fiind încă în trup s-au răpit până la al treilea ceriu, au văzut frumusețile céle cerești, au auzit cuvinte nespuse, carele nu iaste slobod omului a le grăi.
Alții iară zic cum să fie fost minunile céle fărde asămânare ce făcea, cu carele au luminat credința, de vréme ce nu numai cu glasul vindeca și cu cuvântul făcea sémne ce și cu umbra și cu hainele făcea minuni. Iar apoi cu toții să unesc la vorbă și zic cum că nici un dar mai mult nu l-au mărit pre Pavel ca chiemarea lui.
Și adevărat au stătut prea minunat, de vréme ce pentru întoarcerea lui Pavel nici învățătura apostolilor au lucrat, nici putéria minunilor, ce lucrul acesta l-au săvârșit însuș cuvântul lui Dumnezeu; și au făcut Fiiul lui Dumnezeu numai pentru Pavel acéia ce au făcut pentru tot neamul omenesc. Și de s-au pogorât acolo din sânul Tatălui pentru toț oamenii, aici iară însuș pentru Pavel au lăsat ceriul și s-au pogorât trupéște, cu toată dumnezeiasca lui slavă, pentru ca să-l întoarcă. Și de vréme ce acea chiemare face pre Pavel atâta de minunat, cât nici apostol, nici mucenic nu iaste întocma măririlor lui, dară pentru vredniciile de Dumnezeu încununatului mieu Constandin, ce voiu putea zice? Carele asémene ca Pavel au luat întoarcerea lui asémene și chiemarea; din ceriu fu chiemat Pavel, din ceriu s-au chiemat și Constandin, după cum îl cântă besérica.
Pavel cu glas de lumină, precum spune Luca la Faptele apostolilor: Văzuiu, zice, pre cale încungiurându-mă lumină și Constandin cu slove alcătuite de stéle și cu glas purtător de lumină, precum mărturiséște istoriia: Întru acesta biruiaște. Acolo Pavel, în miazăzi, aici Constandin în miazăzi; acolo Pavel de Iisus ce s-au răstignit, aici Constandin, prin crucea lui Iisus. Și de vréme ce acolo mărturiséște cel cu limba și cu inima de aur, Ioann, cum că nu-i iaste limba iscusită spre a spune măririle lui Pavel, dară eu, că n-am nici limba aceluia cu vorba de aur, nici bogățiia graiului, ce voiu putea să aduc spre lauda lui Constandin, carele la chiemare au luat darul lui Pavel?
Drept acéia, cunoscându-mi neputința neștiinții méle, îmi caută și fărde voe a lăsa într-o parte toate célialalte mari vrednicii și lucruri minunate ce au făcut în multe părți ale lumii, acest minunat și sfânt împărat și voiu zice cu puține cuvinte, numai pentru un lucru; ce ascultaț, să auziț.
Oare pentru ce, sfântul Constandin i s-au dat acest tituluș, de-l numește sfânta besérică numai pe dânsul cu acéste trei numiri: de Dumnezeu încununat, mare împărat și întocma cu apostolii? Și zicem, întâi, cum că iaste de Dumnezeu încununat. În ce chip? Una, pentru că pre ceialalți împăraț îi aleg oamenii de-i fac împărați și-i încunună cu cunună de aur și cu pietri scumpe, iar pre marele Constandin, pentru bunătatea și curățeniia inimii sale însuș Dumnezeu l-au ales din limbi, ca pre Pavel din jidovi și l-au chiemat, cu glas ceresc, la vredniciia împărăției și l-au încununat cu cununa darului celui de sus, cu arma bunavoirii, după cum zice David; și alta, că peste noapte i s-au arătat în vis domnul Hristos, zicându-i: Acel semn ce ți-am arătat astăzi pe ceriu iaste arma acéia cu carea am mântuit din mâinile diavolului tot neamul omenesc, acela să aibi și tu ca un steag rădicat, să meargă înaintea ta, la toate războaele și cu darul aceluia vei birui pre toț vrăjmașii norodului ce ți-am încredințat să-l paști și vei fi pururea biruitoriu și izbăvitor.
A dooa, de vréme ce împărățiia iaste un dar desăvârșit, carele să pogoară de sus, de la părintele luminelor, asupra celor aleși și îmbunătățaț, pentru vredniciia lui îi déde Dumnezeu de să făcu împărat întâi al creștinilor, ca să îndreptéze pre cei răzvrătiț, să păzească turma lui Hristos de lupii cei gânditori și cu praștiia Duhului Sfânt să-i gonească și besérica lui Dumnezeu, ce era călcată și gemea de supt tirani, să o rădice și să o veselească. Căci cununa cea împărătească are despărțeală de mitra cea arhierească și împăratul carele să nevoiaște pentru binele și folosul norodului său, atâta la céle trupești și trecătoare, cât și la céle sufletești și duhovnicești, măcar că nu are acea vrednicie (arhierească), iară plata îi iaste de la Dumnezeu întocma cu episcopii cu carii ar fi mai râvnitori și să face și el diadoh apostolilor, carii sunt împăraț și preoț ai beséricii, de vréme ce dimpreună lucrează cu Dumnezeu, pentru mântuirea lumii.
Drept acéia pre dreptate zice marele Constandin sfinților părinți de la săborul cel dintâi: Voi în besérică, iar eu afară de besérică sunt pus de Dumnezeu episcop.
Pentru acéia, dară să nu să socotească împărații și stăpânitorii pământului cum că i-au pus Dumnezeu să șază pre scaun frumos numai spre vedére înaintea ochilor omenești, împodobiți cu veșminte scumpe, cu cununa în cap și cu schiptrul cel de aur în mână, că numai singură dreptatea iaste de-i face cinstiț la norod. Pentru acéia zicea și înțeleptul Isiod, cum că împărații pentru doao lucruri s-au rânduit, de oameni, să fie: una, pentru ca să le facă dreptate și alta, ca să rădice strâmbătățile de la mijloc. Pentru acéia prorocul David, ca din gura norodului zicea: Dumnezeule, judecata dă-o împăratului și dreptatea fiiului împăratului; căci când într-o politie strălucéște dreptatea sunt cei suppuș pururea norociț. Că zicea un filosof: anul cel bun nu-l face atâta mulțimea rodurilor, cât îl face dreptatea stăpânitoriului. Și altul iar fu întrebat care cuvânt iaste mai bun, pentru ca să trăiască omul bine și mulțemit? Au răspuns: acela numai, carele păzéște dreptatea întocma, la toț.
Al doilea nume din tituluș iaste: pentru ce să numéște sfântul Constandin mare împărat? Și zicem: pentru căci iaste de Dumnezeu încununat; urmează drept acéia, să fie și mare. Și cum să nu fie mare unul ca acela, pre carele Dumnezeu l-au încununat? Iar nu zic pentru aceasta că iaste mare, ci numai pre cum scrie Evsevie, că lumea l-au numit pre sfântul Constandin mare împărat, nu atâta pentru biruințele céle mari ce au făcut la războae, cât pentru marile faceri de bine ce au făcut suppușilor lui. Și încăș adaoge de zice cum că nici cu un mijloc nu să bucura, până când vedea pre vreunul trist înaintea lui. Hrana și îmbrăcămintele nu le avea săracii de la alții, fără numai de la el. Nenumăraț era mulțimea săracilor carii alerga la el să le ajute și nici unul nu să întorcea deșărt de dorita mângâiare.
Iar nici pentru aceasta îi vom zice că iaste mare, că mă uit la prorociia ce zice David pentru Hristos la Psalm 70 zicând: Și să vor închina lui toț împărații pământului, toate limbile vor sluji lui.
Și socotesc că această prorocie numai pe vrémea marelui Constandin s-au împlinit. În ce chip? Lui i s-au suppus toț împărații pământului și pentru căci era el capul tuturor împăraților și închinându-se el lui Hristos, prin mijlocul lui toț s-au închinat și cu pilda lui au luat frumuséțea credinții; și pentru aceasta s-au numit mare pentru căci tuturor celor mai mari ai pământului el era singur țiitor.
Și voiu zice că iaste mare și pentru căci au stătut pentru besérica lui Dumnezeu și s-au arătat împărat credincios; pentru plata creștinătății sale au suppus Dumnezeu supt picioarele lui toată lumea atâta cât și de la India au venit sol cu daruri mari de i s-au închinat lui, pentru ca să-l cunoască pre el că le iaste împărat, de vréme ce véstia armelor lui și multa a lui creștinătate îl mărturisiia peste tot pământul domn și stăpân a toatei lumi.
Al treilea nume din tituluș iaste: pentru ce să numéște sfântul Constandin întocma cu apostolii? Că el, să încunjure cetăț, orașă și sate, ca apostolii, n-au încunjurat; nici au umblat să propovăduiască numele lui Hristos și credința, ca dânșii; să ostenească cu călătorie pe jos, să asude, să flămânzească și să însetoșaze ca ei, n-au făcut; să se închiză ca Petru în temniță, cu lanțul de gât, să se bată cu toiage, ca Pavel, să se spânzure de copaci ca Andrei și să se pedepsească cu de toate féliurile de munci și de cazne și la cea de apoi să-i tae capul, ca celoralalți apostoli, nicăiri nu să véde.
Dară apoi cum și pentru ce să fie întocma cu apostolii? Pentru căci acéle ce au făcut apostolii, cu osteneala lor și cu propoveduirea, el le-au făcut însuș, cu a sa pildă. Căci putérea împăraților și a domnilor iaste să prefacă și să întoarcă voința norodului, după cum vor vrea ei; și aceasta nu o pot face cu alt mijloc, fără numai când vor face întâi ei acéia ce pohtesc să se facă de alții, precum au făcut Tumcuin, împăratul Chitaiului că, puindu-ș întâi el mâna pre coarnele plugului, s-au îndemnat toț supușii lui de s-au apucat de lucrul pământului. Așijderea și marele Alixandru, când ocolise ostrovul Tirului, pentru căci au luat el întâi pe umerile sale un braț de lémne, s-au îndemnat toată oastea lui de au luat pietri și lémne cu mâinile lor de au umplut gârla și au făcut trecătoare și au mers de o au luat.
Așa și marele Constandin, cu a sa pildă și cu a sa creștinătate, au făcut pre toți suppușii lui creștini și acéia ce n-au putut să o isprăvească desăvârșit toț apostolii cu propovăduirea, fieștecarele unde i s-au fost dat soarta, au isprăvit el singur, cu poruncile ce au dat în toată lumea și au întins numele lui Hristos și credința, cât iaste întins pământul și lumea.
Drept acéia, cu dreptate iaste să se numească întocma cu apostolii, căci au împlinit și slujba și numirea apostolilor.
Acuma dară, de vréme ce pentru smereniia, pentru marile faceri de bine și pentru creștinătatea lui cea desăvârșit au câștigat acest titulus de să numéște de Dumnezeu încununat, mare împărat și întocma cu apostolii, cine să va îndoi cu firea, cum că nu are și mare îndrăzneală cătră Dumnezeu.
Drept acéia dară, mă rog și eu, măcar că sunt și nevrédnic, să mijlocească cu călduroasele lui rugăciuni pre mult milostivul și îndurătoriul Dumnezeu, ca să te păzească pre măriia ta, încununat cu slavă și cu cinstea, întreg și sănătos, în mulți ani, cu multă fericire. Amin.