Cucul și turturica

Cucul și turturica

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

CUCUL

Dulce turturică,

Dalbă păsărică!

Hai să ne iubim,

Să ne drăgostim

La nouri, la soare,

În frunzi, la răcoare,

La stele, la lună

Cântând împreună.^[1]

TURTURICA

Pentru dumneata

Eu n-aș zice ba;

Dar zic și zic ba

Pentru maica ta,

Că-i bănuitoare

Și fermecătoare^[2]

Ea mi-a bănui

De te-oi prea iubi

Și m-a fermeca

De te-oi dezmierda.

CUCUL

Dragă turturică,

Pasăre dălbică,

Nu-mi fi dușmănică,

Vara că ne-ndeamnă,

Și frunza ne cheamă

Să ne drăgostim

Și să ne iubim.

TURTURICA

Ba, cucule, ba,

Nu te-oi asculta.

Dă-mi tu bună pace,

Că zău, m-oi preface

Azimioară-n vatră

Cu lacrimi udată,

Și de foc uscată,

De toți lepădată.

CUCUL

Oricum te-i preface,

Tot nu ți-oi da pace,

Că și eu m-oi face

Un mic vătrărel,

Frumos, subțirel

Și-n foc oi intra

De te-oi săruta

Și te-oi coperi,

De foc te-oi feri

Încât chiar de silă,

Dacă nu de milă,

Tu mă-i îndrăgi

Și ne vom iubi.

TURTURICA

Eu n-aș zice ba

Pentru dumneata,

Dar cumplit mi-e teamă

De cumplita-ți mamă

Că-i bănuitoare

Și fermecătoare.

Decât m-a mustra

Că te-oi dezmierda

Și mi-a bănui

Că te-oi prea iubi,

M-oi face mai bine,

Ca să scăp de tine,

Trestioară-n baltă

Subțire și-naltă.

CUCUL

Oricum te-i preface,

Tot nu ți-oi da pace,

Că și eu m-oi face

Un mic ciobănaș

Din fluier doinaș,

Ș-oi căta prin baltă

O trestie naltă,

Și cât te-oi vedea

Pe loc te-oi tăia

Și-n tine-oi cânta

Și te-oi săruta.

TURTURICA

Ba, cucule, ba,

Nu te-oi asculta,

Porumbacule,

Frumușelule,

Pestrișorule,

Drăgușorule,

Știu că mi-ar fi bine

Să fiu tot cu tine,

Dar maică-ta-i rea,

Și decât cu ea,

M-oi face mai bine

Cu gândul la tine

Iconiță mică

Într-o biserică.

CUCUL

Oricum te-i preface,

Tot nu ți-oi da pace.

Că și eu m-oi face

Un mic dăscălaș

La cel sfânt locaș.

Și pe la icoane

Oi duce plocoane,

Și m-oi închina

Și le-oi săruta

De luni care pică

Până duminică.

Iar când te-oi zări

Astfel ți-oi grăi:

„Sfântă iconică,

Fă-te păsărică,

Ca să ne iubim,

Să ne drăgostim

La nouri, la soare,

În frunzi, la răcoare,

La stele, la lună

În veci împreună!"

---

1. Turturica figurează ades în cântecele poporale ca simbol de iubire și de credință. Cucul, asemenea în crederea românului, e o pasăre misterioasă ce are tainice legături cu soarta omului. Glasul său menește a bine când răsună de-a dreapta auzului și, dimpotrivă, menește a rău când răsună în stânga.
2. Poporul crede în puterea farmecelor și atribuie babelor știința vrăjitoriilor, de unde vine și vorba că baba-i calul dracului. În ochii lui un om cu mintea distrasă este un om fermecat, un tânăr aprins de iubire e fermecat de vreo baba Cloanță ce i-a făcut cu ulcica. Acel nenorocit este expus a încăleca pe o prăjină și a se duce prin văzduh după glasul fermecătoarei care, bătând cu o vărguță de alun peste o ulcică din vatră, cheamă necontenit pe iubitul ei.
   Sunt oameni care pretind că au văzut asemenea călăreți fantastici trecând ca săgeata prin aer.
   Nimica nu-i poate opri din călătoria lor, decât numai înfigerea unui cuțit în pământ.
   Vrăjitoarele știu a face de dragoste cu oase de lilieci prinși în ajunul Crăciunului și îngropați de vii într-un furnicar. Din scheletul liliacului nu rămâne decât un cârligel și o lopățică. Cel întâi servă a atrage pe cine ți-e drag, iar lopățica a depărta pe cine ți-e urât.
   Vrăjitoarele au putere a închega apa, a lega ploile, a ghici soarta oamenilor trăgând în 41 bobi de porumb, a vindeca de feluri de boale prin descântece și prin apă ne-ncepută.
   Descântecele sunt foarte numeroase și unele din ele prea originale, precum acela de mușcarea șerpilor, de deochi, de săgetătură, de iele, de urât etc. Iată, ca exemplu, acel de deochi și acel de iele:

   De deochi

   Fugi deochi

   Dintre ochi

   Că te-ajunge-o vacă neagră

   Cu coarnele să te spargă.

   Să te-azvârle peste mare

   În pustiu, în depărtare.

   Acolo să pieri

   Ca ziua de ieri

   Ca roua de floare

   Ca spuma la soare.

   Iar capul cel deocheat

   Să rămâie luminat

   Curat, de boală scăpat.

   Ochii cei vătămători

   Și de foc săgetători

   Înveliți să fie cu perdele albe

   Să nu mai privească la obraze dalbe.

   Descântece de Iele

   Voi Ielelor măiestrelor

   Dușmane oamenilor

   Stăpânele vântului

   Doamnele pământului

   Ce prin văzduh zburați

   Pe iarbă lunecați

   Și pe valuri călcați,

   Vă duceți în locuri depărtate

   În baltă, trestie, pustietate,

   Unde popa nu toacă

   Unde fata nu joacă.

   Vă duceți în gura vântului

   Să vă loviți de toarta pământului.

   Ieșiți din mână, trup, picior,

   Și să pieriți sus într-un nor.

   Da-ți omului sănătate

   Că sabie de foc vă bate!