Comuna Racovița, Memorii din primul război mondial

Salt la: navigare, căutare
Primarul Ioan Doican

Memorii aparținând plutonierului racovicean Ioan Doican (n. 1884, d. 1963), cunoscut în satul Racovița și împrejurimi ca „maistăr” zidar și bărdaș, ca primar în anii: 1922, 1924, 1938 și 1941 precum și ca un bun cantor bisericesc până la adânci bătrânețe.

Reproducerile sunt din jurnalul propriu și au fost publicate de Cornel Lupea în lucrarea Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene, p. 46, 1995.

Notes - Pentru descrierea suferințelor din războiul cu rușii din anul 1915 din luna lui mai, înainte[modifică]

15 mai 1915

... Au ieșit posturile afară iar de la noi, la dreapta, a fost(a) 20-a companie; erau așezați ca să poată flanca. (Aceștia) au văzut că se "șpațireau" ficiorii și au crezut că sunt ruși. Un "laitnant"[locotenent] a comandat la un "șvarm salven faier"[1]. Au lovit pe un ficior de la "erste zug"[primul pluton], prin picior. Am auzit că vâjâie gloanțele pe lângă noi și ficiorul acela a strigat: vai! - și o suduit pe Dumnezeu, că m-o împușcat ai noștri! Dar n-a isprăvit vorba și au împușcat încă un "salvăn" și l-o lovit tot pe el, în inimă...(L)-am mai auzit zicând odat "ioi" și a murit la minut. Nu o fost însurat și o avut numai tată! Mi-o fost jale de el, să îl omoare tot cătanele noastre! L-o chemat Ioan Ciucurescu...

28 mai 1915

...Am mers și eu în satul acela, Radov. Of ce pagubă era și satul acela! "Țivilii" [civilii] au îngropat tot ce au avut în pământ, iar ficiorii au dezgropat ca să găsească mâncare. Au și găsit în unele gropi slănini întregi și făină. Apoi erau tot haine și perini, icoane frumoase. Am oftat greu văzând toate acestea... Într-o casă am văzut o "clocă"[cloșcă], cu pui mici; în alte case am văzut mâțe singure...Ca(la) vreo 4km era un sat în care era o biserică foarte frumoasă, de unde puteau vedea rușii tot "ștelungul"[pozitie de luptă. Au mai mers ai noștri și au pus în acel turn, "dinamit"[dinamită] și l-au aprins. Când a explodat, a sărit turnul în toate părțile... Of, ce pagubă au fost și acolo, că era o biserică foarte frumoasă și împodobită în tot felul!

01 iunie 1915

... Mergeam ziua, într-o pădure, care era departe ca (la) un kilometru. Acolo făceam "exețir"[instrucție de luptă] și "ubunguri"[exerciții practice]. Aici era înmormântat un căpitan de cazaci. Într-o zi am cerut de la "Kompanii-Komandant", șase ficiori și au tăiat niște "gli"[brazde cu iarbă] dintr-o țelina și au făcut mormântul acela cu "gli". După aceia l-am închis cu "răzlogi"[bile din lemn] de mesteacăn, foarte frumos. Apoi au smuls patru brazi mici și i-au sădit la tot colțul mormântului. Și i-au udat în vreo trei zile, ca să se prindă. Toți ficiorii din "țugul" meu au dus cu "feldflăișile"[bidoane] apa, că era secetă. Aceia de se vor prinde, va fi o suvenire...

... Prin sat mai erau în multe case "țivili". Unde era(u) "țivilii" acasă, nu strica(u) feciorii nimica - le era rușine - și pe lângă aceia a stat în poruncă, că unde sunt "țivilii" acasă, să nu le strice nimica. Iar unde nu era nime, se făceau ei stăpâni și cei mai mulți feciori nu se cugeta(u) că cu ce greutate se face nește "heiuri"[case; construcții gospodărești]. Și case nouă (sic) foarte multe au stricat; au dus (materiale) și au făcut "decunguri"[adăposturi, cazemate]. Eu pe care vedeam că strică, case, îi tot certam!

... În părțile Rusiei, cele mai plăcute lucruri mi-au fost:

  • Bisericile-că foarte bogate au fost (și) "sclubtate"[2] și împodobite înăuntru foarte tare. În părțile noastre, puține biserici se află așa frumoase;
  • Monumente și cruci, din piatră, din "țiment"[ciment, beton], din fier și din lemn, foarte multe și foarte frumoase. Cele din lemn era(u) tare înalte, de câte 8 - 10 metri și tot "feștite"[zugrăvite, pictate].
Notesul lui Doican

14 iulie 1915

...Am mers într-o biserică, într-o comună, care era chiar lângă "șvarmlinie"[3]. Era foarte frumos înăuntru și erau și "organe"[orgă], în "pod"[foișor], sus. Am cântat și eu puțin cu "organele" și răsuna foarte tare! Of! Doamne, cum am lăcrimat, cugetând când mă voi mai vedea și eu biserica noastră!...

27 iulie 1915

...Văd că mergem înainte dar nu sum(sic) sigur că vom rămâne învingători!...

12 august 1915

...Într-o casă era(u) înca "țivili", stă în casă, înfricați, foarte tare, că tot mereu trecea(u) gloanțele prin casă, că era din lemn. Unele gloanțe trecea(u) prin amândouă parțile...Le-au găurit și cuptorul unde făcea(u) focul!

Au avut și o vacă care avea lapte. Dar "țivilii", de frică, nu au cutezat să iasă nice până la grajdiu, să mulgă vaca. A mers un ficior de-ai mei și au muls vaca. A dat și "țivilului" lapte...

14 august 1915

...Dacă am ajuns în front, am săpat "decunguri". Apoi a mai încetat puțin focul. Am ieșit și mi-am căutat ficiorii din "țugul" meu și mi-i-am adunat laolaltă, că erau care pe unde au putut face "decunguri". Dar săracii ficiori, da cum se văita(u)... Tot "ioi" și iară "ioi", să auzea (la) vreo zece pași de unde eram eu. Au împușcat pe un "gefreiter"[fruntaș], pe numele Paler Vasile, un ficior foarte cuminte. A fost al treilea "țug" și s-a cerut la "țugul" meu... L-au lovit prin cap; a strigat de vreo trei ori , vai! A fost înca un ficior, tot din Lisa, îl chema Popa Ioan. A mers la el să-l lege[panseze] și l-au împușcat și pe el! A fost încă un ficior, tot Paler. S-a dus și acesta și l-au împușcat și pe acesta prin mâinile amândouă. Doi au murit și Paler, infanteristul, care a fost împușcat prin mâini, a scăpat în viață!

...Aci a rănit și pe un "feldwebel"[plutonier], bun prieten al meu, Wotsch Iohan, din Șeica Mică și pe un căprar din Moșna, Flika Michail, de la "țugul" meu. Tot aci au împușcat și pe Ion Calin, din Sebeș (Sebeșu de Sus) dar nu am știut până dimineața că este împușcat fiind că a fost noapte și din așa o mulțime nu se putea ști, că erau numai vaiete. Se auzea numai: vai, copii mei; altul: vai nevasta mea! Of, Doamne, ferește de a mai auzi și a vedea astfel!

...De către ziuă a încetat focul. S-au dus iarăși rușii înapoi. După ce a încetat focul, venea tot câte un ofițer... Au fost rămași toți în pădure... Au îndreptat pe băieții ficiori la punerea capului și ei au rămas toți în "decunguri", în marginea pădurii...

15 august 1915

...Între "șvarmlinii" erau mulți cai de-ai cazacilor, morți, că au fost aci, în sat. Și tunarii noștri au împușcat cu "zingranate"[proiectile incendiare] și au aprins satul și grajdurile unde au fost caii. Iar caii cazacilor s-au speriat de foc și au rupt frânele(frâiele) - care au putut - și au fugit iar care nu au putut scăpa, să fuga, au ars acolo...

Și doi iepuri au fost împușcați...nice aceia cât sunt de mici - și au voie de fugă - și nu au putut scăpa din ploaia gloanțelor. Cum să nu fie greu pentru bieții feciori, care nu au voie să fugă de gloanțe și trebuie sa meargă cătră ele?...

...Deși mi-a fost foame, că de ieri de la amiază nu am mâncat, văzând atâția morți, nu mi-a mai trebuit mâncare! I-am făcut o cruce lui Ioan Călin fiind că mi-a (fost) un bun cunoscut și prieten. M-a ajutat și Nicula Simion și cu lacrămi în ochi i-am pus-o la cap, zicând:Dumnezeu să-l hodinească!

Am mai făcut o cruce și lui Paler. Dar așa de mulți morți au fost aci de nu biruia să-i îngroape. Erau ficiorii trântiți ca znopii după secerișul unei holde bune! Of, Doamne, ce mare este certarea lui Dumnezeu peste noi! Câte gloanțe s-au vărsat pe acel câmp, care costa milioane de florini! Apoi câți oameni tineri a zdrobit, în floarea vieții fiind! Apoi câte văduve au rămas numai din această zi de 14 spre 15 august! Apoi câți copii lipsiți de a(l) lor scump tată...

...Și tot se zice că acum trăim în veacul culturii... Of și amar de cultura asta!

...De la Regiment[4] au fost răniți și morți 1070... Toate pierderile acestea nu au plătit nimic. Au fost numai o nebunie sau prostie mare! Dacă cugeta cineva la bieții feciori, puteam să rămânem în pădure, că rușii tot se trăgeau înapoi și dacă înaintam noi 300 - 400 de metri... Ce pagubă a adus înaintarea aceia, nu poate nimeni s-o prețuiască!...

20 august 1915

...Către ziuă am făcut "angrif"[atac], tot frontul și II regiment[5] și am bătut pe ruși din "decunguri", dar am avut pierderi foarte mari. Am cerut prin telefon 90 de care, ca să ne ducă pe cei care sunt greu răniți. Apoi câți au fost răniți ușor sau prin mâini, aceia(puteau) merge și pe jos. Apoi câți vor fi rămași morți? Of, săracii ficiori, cum își jertfesc viața și nu știu de ce!

22 august 1915

...Am rămas tot aci.. În "decungurile" acestea n-ar fi fost rău dar nu căpătam "minaj"[rație militară], că era locul șes și nu putea veni "cugna"[bucătărie de campanie], că împușcau rușii. Fiind aceasta(linia frontului) foarte aproape, au strigat rușii în "decunguri": "Veniți, mă, și ne luați, că ceilalți s-o dus înapoi și noi vrem să ne predăm"...

A mers Compania 24 să aducă rușii. Dar rușii au fost mișei: au pus la dreapta și la stânga câte o "mașinengever"[mitralieră]. Și dacă s-a dus compania aceasta să-i ia pe ruși din "decunguri", au plecat să vie înapoi, cu ei. Atunci rușii au început din amândouă părțile pe ei și aceștia nu au mai putut să vină înapoi; au fost siliți să se întoarcă iar în "decunguri", unde au fost rușii. Iar căpitanul Teban a dat comandă la ficiori să iasă din "decunguri" și să facă "angrif"(și) să scoată pe 24 companie. Dar era un foc mare și de puști și de tunuri...

Ficiorii văzând un așa foc mare, le-a fost frică să iasă. Dar căpitanul văzând că nu ies ficiorii, a ieșit din "decung", și-a scos "revolvărul" și o zis: "forveți[înainte], că vă împușc pe toți!" În momentul acela a căpătat șase gloanțe de "mașinengever" și a murit la minut... dar 24-a companie nu s-a mai întors...

25 august 1915

...Înainte de a face lagăr[tabără miltară], ne-a chemat "oberst"[colonel] Grebler și a ținut un "beschprechiung"[cuvântare] cu noi. Dar în loc de a ne mulțămi că ne-am luptat întotdeauna și nu s-au tras ficiorii înapoi - au mers fără frică(înainte), cu toate că vedeau că adeseori picau dintre ei morți și răniți, "oberstu" ne-au spus că nu este disciplină destulă și să facem "comeraitchaft-liste"[ordinea de bătaie] și să coasă ficiorii, bumbi[nasturi]... Și mai multe prostii de acestea, pe care dacă le-am auzit, tare mult m-am descorăjat - dar nu am avut ce face... Pe lângă aceasta, (aci) au fost mulți români (și) a(r) fi fost ca "oberst"(ul) să explice și românește că și bieții români și-au vărsat sângele dar la altceva nu-i prețuiește nime!...

31 august 1915

...Dimineața au tăiat ficiorii un porc, că erau destui porci și vite prin sat și pe câmp, fiindcă noi am venit foarte repede după ruși n-au avut timp să-și adune tot, să ducă cu ei. Pe "țivili" i-au luat cu ei dar vitele nu le-au putut aduna (pe) toate. Foarte multe vite au rămas pe câmp, pusti, și prin sat. Toate regimentele aveau vite destule, nu mai trebuiau să mai "fusuluiască"[să fure] vite. Toți ficiorii erau sătui de carne și aveau și în "brotage"[sac de merinde]...

...Am intrat într-o pădure care era plină cu "țivili", cu carăle, cu familia întreagă. Nu au putut rușii să-i mai ducă; le-au dat drumul înapoi. Dar mișeii de ruși au văzut că sunt atâția "țivili" și au dat câteva împușcături, cu tunurile, pe ei. Of, săracii "țivili" - dar mai cu seamă, copiii - cum mai plângeau!... Apoi, eu, văzându-i, plângeam cu ei împreună, de mila lor, și cugetam: Doamne, au dară, mai veni-va și ziua aceia să-mi mai văz și eu copiii mei, văzând că nu este zi să nu fiu sub ploaia de "șrabnele"[șrapnele] și gloanțe "agerite"[ascuțite], de puști?

...Am văzut și două căruțe pe care le trăgeau bărbații și femeile, neavând cal, (care) s-a ostenit de drumul îndelungat și a murit și așa, ei trăgeau căruța cu bagajul pe care îl aveau iar sărmanii copii, mergeau desculți, după căruțe. Of, cum de rănit sunt la inimă văzând în ce chin au ajuns și ei!...

05 septembrie 1915

...Astăzi a fost duminică. Dimineța am rămas tot aci. A venit finul, Mohan[6], care a fost aproape de noi și am ținut amândoi lăturghie și foarte bine mi-a părut!

06 septembrie 1915...Luni am căpătat poruncă, că vine un preot și ține biserică. Ne-am strâns toate trei batalioanele pe câmpul acela - și nemți și unguri, de altă parte. Dacă am mers acolo cu compania, a venit (un) popă greco-catolic. O fost venit și un "zugșfürer"[comandant de pluton], Drăghici Achim, din Blăjel, un cântăreț foarte bun, și finu Mohan și au fost câțiva învățători, între care a fost și Secetă[7], ca "zugșfürer".

S-a pornit o slujbă foarte frumoasă dar numai ca 10 minute au ținut slujbă și a venit un aeroplan de-al rușilor și a luat "direktion"[direcția] chiar peste noi. Au văzut ofițerii - că au fost și ofițeri cu noi, la biserică. Ne-au dat poruncă: care ați adus companiile la biserică să le duceți înapoi! Eu, iute am fugit și am strigat: "14 Recte um marsch"[8]. Dar am văzut că popa mai ținea încă slujbă; am dat comanda la un "zugșfürer" cu numele Flucuș Anania, din Tohanu Nou și eu m-am întors cătră popa. Dar când am ajuns pe vreo cinci pași, am auzit bomba la 30 de pași de noi. Când a explodat, a venit un vânt din puterea aceia explosivă, aproape să mă puie pe foale! Dar popa a început a arunca hainele cele lăturghie, jos de pe el, că erau albe, și a cugetat popa că dacă-l vede, dă chiar pe el! Fugea și arunca din haine... A aruncat mișelul acela din aeroplan, 6 bombe. Apoi a mers unde au fost "zelturile"[corturile] și a mai aruncat 5 bombe. Eu am fugit ca vreo 50 de pași și m-am întors înapoi. Dar unii ficiori au fugit 3 kilometri de frică... A rănit vreo 15 ficiori și un "stab-feldwebel"[plutonier - major] l-a făcut tot bucăți. Când a explodat, dăraburi din el o aruncat în aer!...

Of, Doamne, da cum îi mai poți răbda, de nu ne dă pace nici să ținem biserică! Voi ține minte duminica aceasta - adecă lăturghia aceasta, că ziua a fost luni. Dar așa a băgat o frică de mare în toți ficiorii și în toate "șerjile"[gradații] și toți ofițerii tot pe sus se uita(u)... Toți am mers într-o pădure mică, ca să nu se mai poată vedea...

19 septembrie 1915

...Am plecat iară la drum, după ruși. Am trecut printre păduri, unde era(u) foarte multe cruci - "țivili", îngropați. Se vede că, cum au tot mers de prin sate, trebuie să fi fost mii de "țivili". Fiind asupriți de frig și de foame, a dat și colera între ei, că au murit foarte mulți. Și câte 100 era(u) îngropați la un loc...

26 septembrie 1915

...Aci am petrecut pe câmp. De mine n-a fost rău dar sărmanii ficiori care au fost răniți greu, ce durere au suferit! Erau plini de sânge și nu i-a mai "legat"[pansat] nime... Of și amar de ei, cum se mai văitau! Au și murit doi ficiori, de durere: unul de la 2 regiment și altul de la 51 regiment[9].

27 septembrie 1915

...Tot aci am stat (și) nu ne-a avut nime grijă... Mâncare foarte puțină am căpătat (și) care au fost răniți mai ușor au mers pe câmp și mi-au adus "crumpene"[cartofi], și am fiert. Iar care au fost răniți greu, au fost siliți să rabde...

29 septembrie 1915

...Am mers în orasul Pruszany[10] (și) am vrut să cumpăr slănină de aci, că era un "cantin"[cantină], al nemților. Dar nu au vrut să ia bani de-ai noștri, numai nemțești. Iar banii noștri sunt fără preț[11]. Banii rușilor erau mai scumpi ca ai noștri, măcar că ne sunt dușmani!... Văzând eu acestea, tare m-am întristat, știind că nemții sunt cu noi, laolaltă, și ne disprețuiau banii noștri așa de tare! Văzând aceasta îmi dau părerea mea, că, cu timpul, ne va disprețui neamțul și pe noi, așa cum ne-a disprețuit banii! Pentru orașul acesta, noi am luptat - 31 regiment! Noi am scos ruși din el; cu multe vieți de ficiori jertfite am luat orașul... Iar dacă ne-am depărtat, s-au făcut nemții stăpân pe el și nice banii noștri nu au preț cum ar trebui!

Note[modifică]

  1. Salvă de foc trasă de întreaga linie de trăgători.
  2. Sculptate. Aici, cu sensul de "prevăzute cu ornamente diferite în exterior".
  3. Linie de atac, în trăgători; linia I.
  4. Este vorba de Regimentul nr. 31 infanterie din care făcea parte.
  5. Regimentul 31 infanterie, cu garnizoana în Brașov, format și acesta, în majoritate din români.
  6. Racoviceanul Simion Mohan care a fost și el cantor al bisericii din sat până la adânci bătrânețe
  7. Ștefan Secetă, din Mediaș, fost învățător la școala primară din Racovița în perioada 1900 - 1910.
  8. Plutonul 14, la dreapta, marș!
  9. Regiment cu garnizoana în Târgu Mureș, format de asemenea din români.
  10. Astăzi în vestul R.S.S. Bieloruse.
  11. Referire la moneda austro-ungară.