Colocviu sentimental (Iosif)
De la Wikisource
| Colocviu sentimental de Paul Verlaine, traducere de Ştefan Octavian Iosif |
În parcul vechi şi rece şi pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenuşiu.
Li-s ochii ofiliţi, au buze moi
Şi desluşeşti cu greu ce-şi spun ei doi.
În parcul vechi şi rece şi pustiu,
Nălucile îşi fac trecutul viu.
− Îţi aminteşti extazul nostru vechi ?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi !
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Şi-n vis îţi mai răsar eu oare ? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om şti,
Cînd gurile ni se uneau ! − O fi ...
− Ce bolţi albastre, ce speranţe mari !
− Speranţa-i azi prin norii funerari.
Şi astfel merg stîrnind ovăzu-n drum
Şi noaptea îi aude doar, prin fum...
