Colinda oilor

←← Wikisource:Colinde Colinda oilor


Este-un câmpuț lung și lat
Colindă-m, dalbă colindă
De oițe-nconjurat.
La oițe cine șede?
Tot Ionu - săn' Ionu
Cu brâu roșu-nțintelat,
Cu fluier înferecat
Și pe-atâta de-sflorat,
Cu băltag încolțurat
Și suman îmbăierat.
Când cu fluieru i-i zâce
Turma tătă i să strânge,
Când cu fluierașu tace
Tătă turma i se-ntoarce.
Colindița nu-i mai multă,
Să trăia cine-o ascultă.
Colinduța-i atâta,
Cine-ascultă să trăia.