Cina cea de taină (IKP)
De la Wikisource
Cina cea de taină
de
IKP
tradus în română de
Alexei Mateevici
- La cina Sa Hristos şedea
- De ucenici înconjurat,
- Şi greaua soartă prevedea
- Ce avea degrabă de răbdat...
- Adâncă linişte şi pace
- În taina Lui netulburată;
- Oraşul şi Sinodul tace...
- Cu jertfa Lui nevinovată
- La masa serii de iertare
- Era fiinţa vânzătoare
- A Iudei. Cu privire blândă,
- Cu aceeaşi bunătate sfântă
- Hristos la dânsul căuta,
- Ştiind că I-au gătit paharul
- De chinuri şi cu sânge-n două,
- Îi scaldă buzele-n amarul
- Durerii pentru lumea nouă...
- Adâncă scârbă-L săgeta...
- Şi mila pentru vânzător,
- Şi pentru groaznica Lui soartă.
- A blândului Mântuitor
- Priviri de foc făcea să ardă...
- Era atunci frumos nespus
- Mântuitorul Iisus,
- Când fruntea Sa în jos plecând,
- A zis încet, c-un tainic gând
- El proroceştile cuvinte:
- ,,De-aicea unul Mă va vinde."
- Din răsăritul ce ardea
- Venea întunecimea serii...
- Cu ucenicii săi şedea
- În pacea sfântă a cămării
- Din muntele Sion — Hristos.
- Mâhnit, cu glasul tânguios,
- Rostea amara prorocire:
- ,,Sionul nu se va aprinde
- De arderea luminii vie
- A dimineţii luminoase,
- Cu mâna sa cea păcătoasă
- Un ucenic de-ai Mei M-a vinde!"
- Şi toţi de scârbă s-au umplut
- De-acest cuvânt dumnezeiesc,
- Şi toţi pe rând a şti au vrut
- Pe vânzătorul mişelesc.
- Şi minţile s-au tulburat
- Şi toţi pe rând au întrebat,
- Cu frică şi cu tremurare:
- ,,Nu eu? Nu eu, Doamne, oare?"
- Şi cu privirea Lui adâncă
- Hristos a zis în mare tângă:
- ,,Necazul omului se şterge
- Acum şi Fiul Omenirii
- La chinul patimilor merge,
- La suferinţa răstignirii.
- Vândut va fi El, dar amar
- Acelui om ce îl va vinde!"
- Privind atunci, ca un tâlhar,
- Trăsnit de-a Domnului cuvinte,
- Şi-ntr-ale inimii adâncuri
- Neliniştit, Iuda-ntreabă,
- Cu frica inimii lui roabă
- Pe Învăţător şi Dumnezeu:
- ,,Ce, nu Te voi vinde, Doamne, eu?"
- Şi i-a răspuns: ,,Ai zis tu singur!"
- Martie 1912
