Cavalerul Toggenburg

De la Wikisource

"Ritter! inima ţi-ofere

Tinereţe de suror;

Altă dragoste nu-mi cere,

Căci îmi face mare dor.

Vino placid, că îmi place,

Du-te-n pace, mă dileg;

Plânsul ochilor ce tace

Nicidecum nu-l înţeleg."

El pricepe, mut cu dorul;

Sângeră determinat,

Arde,-o strânge-n piept cu-amorul,

Şi pe cal e avântat.

Toţi vasalii îşi adună,

Toţi elveţii săi din drept;

La mormântul sfânt detună

Toţi cu crucea p-al lor piept.

Fapte-acolo valoroase

Dezvoltă eroi creştini,

Coifuri, pene onduloase

Înspăimântă saracini.

Toggenburg poartă omorul,

Teroarea la musulman.

Dar în inima lui dorul

E mai mare dup-un an.

L-a suferit, dar l-apasă;

Nu-l mai poate suporta;

Arme, câmp, glorie lasă

Spre-ale sale-a se-nturna.

Şi p-a mării und-amară

Vede-un vas vele-ntinzând;

Se-mbarcă spre scumpa ţară

Unde-e viaţa ş-al lui gând.

Ajungând la castel, bate

Înfocatul pelegrin...

Vai? ca fulger îl străbate

Răspunsul d-amaruri plin:

"Este-a cerului mireasă

Aceea ce cauţi tu;

Ieri fu ziua cea aleasă

Nunta ei când se făcu."

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

Abandonă, nu-şi mai vede

Al părinţilor focar;

Armele nu-şi mai revede,

Nici fidelul armăsar.

De la Toggenburg apune

Jos spre văi, necunoscut;

Peste membrii nobili pune

Vestmânt aspru, răsţesut.

O colibă izolată

Îşi clădi-mprejurul ei,

D-unde closterul s-arată

Printre frunzele de tei.

Aştepta de dimineaţă

Pân' l-al soarelui apus,

Cu speranţa mută-n faţă

Şi cu sufletul său dus.

Către closter sus din vale

Ore-ntregi în sus căta

Spre fereastra scumpei sale

Pân' fereastr-a răsuna,

Până când el s-o mai vază,

Până ce chipu-i venea

Ca d-un angel dulce rază

Jos spre vale-a se pleca.

Şi-n dulcea lui reverie

Adormea prea consolat,

Aşteptând cu bucurie

Al zorilor revărsat.

Stete astfel zile multe,

Ani întregi tot aştepta

Attentiv ca să asculte

Ori fereastr-a răsuna,

Ori dilecta să-şi mai vază,

Ori chipu-i a s-arăta,

Ca d-un angel dulce rază

Jos spre vale-a se pleca.

Astfel, într-o dimineaţă

Era mort tot aşteptând,

Cu paloarea morţii-n faţă,

Spre fereastră căutând.

1863