Cataracta Lodorei

Cataracta Lodorei
de Robert Southey

Cum vine oare apa la Lodora?
Odrasla într-o bună zi îmi cere
Să-i povestesc. Eu, vrînd să-i fac plăcere,
Numaidecît s-alătură și sora,
Și-o altă surioară mai veni.
Și mare fu dorința tuturora
Și toți voiau cu orice preț a ști
Cum se coboară apa la Lodora,
În furia și măreția ei,
Așa precum o mai văzuse ei.
Deci, nu mă las nici eu prea mult rugat,
Căci, îndrăgit al rimelor sonore,
Sunt și al lor, în anumite ore,
Și-al regelui poet laureat.

Din obîrșia plină de izvoară
Care țîșnesc într-un adînc bazin
Al muntelui stîncos, apele vin
Și se preling încet și se strecoară,
Alunecă-n zigzaguri, dau ocol,
Prin feregă și mușchi făcîndu-și cale,
Se duc aproape nesimțit la vale,
Apoi adorm ici-colo-n cîte-un ghiol;
De-acolo apa ce părea că-i moartă
Deodată-și sparge singură o poartă,
Și-acum curgînd prin stuf o intrevezi,
Printre mesteceni, pajiști și livezi,
Prin rariști trece vesel strălucind,
Sau umbrele pădurii o cuprind.
Sărind ca o războinică vitează
Zăgazele ce drumul i-l brăzdează
Pîn‘ la-nălțimea malului rîpos.
Cum curge apa la Lodora-n jos?
Aicea, iat-o viu fierbînd în clocot,
Dincoace, iat-o iarăși ațipită,
Ici spumegînd, vuind, fugind cu ropot,
Înfuriată și nepotolită,
Urmîndu-și calea-n goană nentreruptă,
Săltînd în sus și-n jos, chemînd la luptă
Și-amenințînd să surpe, să prăvale
Stînci, peșteri — tot ce i se pune-n cale.

Sărind șagajnică,
Crescînd năvalnică,
Slăbind, tîrîindu-se,
Țîșnind, lăfăindu-se,
Fugind, azvîrlindu-se,
Aiurind, zvîrcolindu-se,
Ocolind, plecîndu-se,
Săltînd, rentorcîndu-se,
De peste tot și-adună
În goana-i ce detună
Șuvițele ei săltărețe,
Din care sar alte răzlețe,
Pe care-apoi iarăși le-ndrugă
Pîn’ la o nouă fugă.

Scurmînd și opintindu-se,
Luptînd și despletindu-se,
Ea își urzește țesătura ei,
Că stai uimit, și pleoapele
Le-nchizi fără să vrei.

Rămîi așa nedumerit,
Și asurzit, și aiurit
De larma ce-o fac apele
În cursul lor nemaioprit.
Săgeată pornind,
Șoptind, forfotind,
Clocotind și cotind,
Smorcăind, horcăind,
Ici picînd strop cu strop,
Ici jucînd în potop,
Năruind, stăruind,
Tremurînd, murmurînd,
Țîrîind, pîrîind,
Ropotind, bobotind,
Duduind, zguduind,
Vîjăind, gîfăind,
Aromind și momind,
Și murind, tresărind și sărind,
Și fierbînd și turbînd.

Galopînd și săpînd și rupînd și surpînd,
Strălucind, clipocind, nălucind, rătăcind,
Lunecînd, zdrumicind, și jucînd și trecînd,
Unduind, șerpuind, și suind și vuind,
Spumegînd, fumegînd, răpăgînd și strigînd,
Dănțuind, chefuind, duduind și huind,
Bolborosind, regăsind, poposind și sosind,
Șopăind, ropăind, țopăind, hopăind,
Frămîntînd și cîntînd, desfătînd și săltînd,
Mereu, mereu coboară, domoală ori zglobie,
Bătrîna cataractă, vulcan de apă vie,
Împreunînd tot soiul de zgomote ciudate,
Cu-a valurilor sale schimbări neîncetate,
Și-și trîmbiță sonora
Și vesela solie…
Așa coboară apa-n cădere la Lodora…