Cîntecul lui Saïdjah

După Multatuli

Eu nu ştiu unde am să mor.
Văzui marea cea mare la ţărmul mării,
Cînd tatăl meu m-a dus acolo
Să facem sare.
De voi muri pe mare
Şi de m-or azvîrli în apa-adînvă,
Veni-vor chiţii lacomi,
Vor înota în preajmă-mi şi vor întreba:
Care din ei să-nghită leşul
Ce cade către fund?
Eu nu voi auzi.

Eu nu ştiu unde am să mor.
Văzui arzînd căsuţa lui Pa'ansu, —
El însuşi puse foc.
Şi-a fost ieşit din minţi.
De voi muri în flăcări,
Cădea-vor bîrne-aprinse
Pe leşul meu,
Şi-afară vor fi ţipete grozave
De oameni cari aruncă apă
Ca să omoare focul.
Eu nu voi auzi.

Eu nu ştiu unde am să mor.
Văzui căzînd pe micul Si-unah din pom, —
El culegea un rod al pomului
Să-l ducă maicei sale.
De voi cădea din mărul cel înalt,
Zăcea-voi mort lîngă tulpina lui,
Ca Si-unah,
Dar mama nu va plînge, ea e moartă,
Ci alţii vor striga cu glasul aspru:
"Uitaţi-vă, Saïdjah e mort !"
Eu nu voi auzi.

Eu nu ştiu unde am să mor.
Văzui mort pe Pa-lisus,
El s-a fost stins de bătrîneţe,
Albite-i erau pletele.
De voi muri bătrîn, cu plete albe,
Veni-vor bocitoarele
În jurul meu;
Mă vor boci ca bocitoarele
Pe Pa-lisus, şi toţi nepoţii,
Şi ei, vor plînge cu amar.
Eu nu voi auzi.

Eu nu ştiu unde am să mor,
Văzui atîţia morţi în satul meu:
I-a-nveşmîntat în haine albe
Şi-apoi i-au coborît în groapă.
De voi muri acasă şi m-or îngropa
La capul satului, spre răsărit, pe deal,
Acolo unde iarba creşte-naltă,
Adinda va veni, şi haina-i de mătase
Încet, încet de tot, o să atingă
În treacăt iarba-naltă..
Şi eu voi auzi.