Cîntec din Caucaz

Sînt tristă, mi-e urît, mi-e frică,
Şi ce să fac, eu nu mai ştiu,
Căci dragu-i dus şi e târziu:
L-aştept acasă singurică.

Aş vrea să torc, dar nu pot, iată,
Se rupe firul, fusu-i greu...
Oi toarce mîni... Ce Dumnezeu !
Prea-s tristă azi şi supărată.

Eu stau şi plîng de dor în casă,
Cînd poate dînsul m-a lăsat...
Va fi găsit pe alta-n sat
Şi azi de mine nu-i mai pasă.

De-aş şti că pe alta dezmiardă
Şi m-a lăsat fără noroc,
Mai bine satul tot să ardă,
Să ard cu satul la un loc !