Cîntec (Iosif, 5)
De la Wikisource
| Cîntec de Ştefan Octavian Iosif |
Singur şi robit de jale,
Mîngîiam un dor ascuns :
Mi-ai ieşit atunci în cale,
Mi-ai zîmbit — şi-a fost de-ajuns.
Braţele, ca niciodată,
Dornice mi s-au deschis :
Inima de-atunci mi-e dată
Şi trăiesc un mîndru vis.
