Cîntec (Iosif, 4)
De la Wikisource
| Cîntec de Ştefan Octavian Iosif |
Vezi, dragii oaspeţi le-au venit,
Şi pomii toţi s-au premenit
De sărbătoare.
Grădina-i templu plin de zvon,
Albina-i psalt, şi orice floare —
Un sfînt amvon.
Sub streşini cuiburile vechi
Ascund iar vesele perechi
De rîndunele,
Şi cuiburi nouă se clădesc,
Iar eu, furat de-un vis, privesc
Zîmbind la ele.
O, spune-mi, dragă rîndunea,
Ce zbori mereu în preajma mea,
Tu şii mai bine :
O să-mi ajute Dumnezeu
Să-mi pot alcătui, ca tine,
Un cuib al meu ?
