Cîmpul libertăţii
De la Wikisource
| Cîmpul libertăţii de Ştefan Octavian Iosif |
Un zvon din sat în sat străbate
Şi dă poporului curaj,
El pleacă-n valuri tulburate
Şi se îndreaptă către Blaj.
Sînt preoţi şi mireni, cu toţii
Mînaţi de-acelaşi ideal —
În fruntea tuturora moţii,
Mîndria mîndrului Ardeal.
Ei simt că-ntîia oară-i leagă
Un dor adînc de neam întreg,
Aleargă toţi să-l înţeleagă —
Şi cît de bine-l înţeleg !
Căci bat cincizeci de mii de piepturi,
Şi-n ele inimi româneşti
Cari strigă: „Libertate ! Drepturi
Pe plaiurile strămoşeşti !...”
O, sfîntă zi de sărbătoare!
Popor voinic din văi şi lunci,
Te-om mai vedea odată oare
Precum te-ai arătat atunci ?
Povestea vremii ne învaţă
Că orice rană are leac,
Dar o-ntâmplare-aşa măreaţă
Zbucneşte-o dată la un veac !
