Boierii

Azi Curtea Veche e ruină goală...
În cimitir zac negre cruci crăpate,
Cu slove-adînci, chirilice, săpate,
Doar vîntul nopţii-n ierburi dă răscoală !

Cînd însă-n turlă ceasul tainei bate,
De prin morminte umbre mari se scoală !
În şoapte, pe furiş, vin toate-n sală
Şi ţin divan subt bolţile surpate.

Boieri bătrîni de-acuma două veacuri,
Ei pun la cale treburile ţării ;
Vor să trimită cărţi de jalbă Porţii...

Din răsărit, prin albele cerdacuri,
În casa unde tăinuiesc boierii
Crai-nou pătrunde ca un sol al morţii...