Biblia/Vechiul Testament/Zaharia/Capitolul 11

Adaugă legături
←←Capitolul 10 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Zaharia, Capitolul 11)
 Capitolul 12→→
Descarcă această pagină ca EPUB Descarcă în format ePub


  1. Deschide, Libane, porțile tale, ca focul să mistuie cedrii tăi!
  2. Vaită-te, chiparosule, căci a căzut cedrul și cei mai falnici, s-au prăbușit la pământ. Văitați-vă, stejari ai Vasanului, căci a căzut pădurea cea deasă.
  3. Se aude vaietul păstorilor, căci mândrele lor pășuni au fost pustiite; se aude răgetul puilor de leu, căci bogăția desișurilor Iordanului a fost pârjolită.
  4. Așa zice Domnul Dumnezeul meu: "Paște oile de junghiat".
  5. Căci cei care le cumpără le junghie și nu au nici o vină, iar vânzătorul lor zice: "Binecuvântat să fie Domnul, căci, iată, m-am îmbogățit", și păstorii lor nu le cruță.
  6. "Și Eu nu Mă voi mai îndura de locuitorii țării", zice Domnul. "Iată că Eu voi da pe oameni, pe fiecare în mâinile vecinului său și ale regelui său, și vor pustii țara și nu-i voi scăpa din mâinile lor".
  7. Și m-am făcut cioban peste oile de junghiat din pricina neguțătorilor de oi. Și am luat două toiege. Pe unul l-am numit "Îndurare", iar pe celălalt "Legământ" și am început să pasc turma.
  8. Și într-o lună am stârpit pe cei trei păstori, căci sufletul Meu prinsese scârbă de ei și sufletul lor nu Mă mai putea suferi pe Mine.
  9. Și am grăit: "Nu vă mai pasc! Cea care este de murit să moară, cea de pierit să piară, iar oile care vor mai rămâne să se sfâșie între ele!"
  10. Atunci am luat toiagul Meu "Îndurare" și l-am frânt, ca să stric legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.
  11. El a fost stricat în acea zi, iar neguțătorii de oi, care luau seama la Mine au înțeles că acesta a fost cuvântul Domnului.
  12. Și le-am zis: "Dacă socotiți cu cale, dați-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiți. Și Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginți.
  13. Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului prețul acela scump cu care Eu am fost prețuit de ei". Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar.
  14. Apoi am rupt și toiagul cel de-al doilea, "Legământ", ca să stric frăția dintre Iuda și Israel.
  15. Și a zis Domnul către mine: "Ia lucrurile unui păstor nebun;
  16. Căci, iată, Eu voi ridica un păstor nebun în această țară care nu va umbla după oaia cea pierdută și care nu va căuta pe cea rătăcită și pe cea rănită nu o va vindeca și nu va hrăni pe cea sănătoasă, ci va mânca pe cea grasă și îi va smulge unghiile.
  17. Vai de ciobanul rău, care lasă turma în părăsire! Sabia să lovească brațul lui și ochiul lui cel drept! Brațul lui să se usuce cu totul, iar ochiul să rămână orb de tot!"


▲ Începutul paginii.
Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=Biblia/Vechiul_Testament/Zaharia/Capitolul_11&oldid=65280”