Biblia/Vechiul Testament/Psalmii/Capitolul 2

←←Cartea întâi Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Psalmii, Capitolul 2)
Cartea a doua
Cartea a treia→→



Psalmul 41[modifică]

  1. În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
  2. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?
  3. Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
  4. De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,
  5. În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.
  6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
  7. Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
  8. În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.
  9. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
  10. Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.
  11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
  12. Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m-ai uitat?"
  13. Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
  14. Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
  15. Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
  16. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
  17. Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.

Psalmul 42[modifică]

  1. Judecă-mă, Dumnezeule, și apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept și viclean, și izbăvește-mă.
  2. Că Tu ești, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
  3. Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale.
  4. Și voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veselește tinerețile mele;
  5. Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
  6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
  7. Nădăjduiește în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.

Psalmul 43[modifică]

  1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinții noștri ne-au spus nouă
  2. Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
  3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinți i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulțit.
  4. Că nu cu sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i-a izbăvit pe ei,
  5. Ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale, că bine ai voit întru ei.
  6. Tu ești Însuți Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel ce poruncești mântuirea lui Iacob;
  7. Cu Tine pe vrăjmașii noștri îi vom lovi și cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
  8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui.
  9. Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi și pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai rușinat.
  10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și numele Tău îl vom lăuda în veac.
  11. Iar acum ne-ai lepădat și ne-ai rușinat pe noi și nu vei ieși cu oștirile noastre;
  12. Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la dușmanii noștri și cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.
  13. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare și întru neamuri ne-ai risipit;
  14. Vândut-ai pe poporul Tău fără de preț și nu l-ai prețuit când l-ai vândut.
  15. Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru;
  16. Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
  17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este și rușinea obrazului meu m-a acoperit,
  18. De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de către fața vrăjmașului și prigonitorului.
  19. Acestea toate au venit peste noi și nu Te-am uitat și n-am călcat legământul Tău
  20. Și nu s-a dat înapoi inima noastră; iar pașii noștri nu s-au abătut de la calea Ta,
  21. Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere și ne-a acoperit pe noi umbra morții.
  22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru și am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
  23. Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El știe ascunzișurile inimii.
  24. Că pentru Tine suntem uciși toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere.
  25. Deșteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până în sfârșit.
  26. Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru?
  27. Că s-a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.
  28. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău.

Psalmul 44[modifică]

  1. Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului.
  2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
  3. Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
  4. Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
  5. Cu frumusețea ta și cu strălucirea ta. Încordează-ți arcul, propășește și împărățește,
  6. Pentru adevăr, blândețe și dreptate, și te va povățui minunat dreapta ta.
  7. Săgețile tale ascuțite sunt puternice în inima dușmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
  8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăției Tale.
  9. Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.
  10. Smirna și aloea îmbălsămează veșmintele Tale; din palate de fildeș cântări de alăută Te veselesc; fiice de împărați întru cinstea Ta;
  11. Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată.
  12. Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău,
  13. Că a poftit Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău.
  14. Și se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului.
  15. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată.
  16. Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ție.
  17. Aduce-se-vor întru veselie și bucurie
  18. Aduce-se-vor în palatul Împăratului.
  19. În locul părinților tăi s-au născut ție fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pământul.
  20. Pomeni-vor numele tău în tot neamul;
  21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac și în veacul veacului.

Psalmul 45[modifică]

  1. Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
  2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul și se vor muta munții în inima mărilor.
  3. Venit-au și s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munții de tăria lui.
  4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfințit locașul Lui.
  5. Dumnezeu este în mijlocul cetății, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineață.
  6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărățiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
  7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
  8. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
  9. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma și va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
  10. Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, înălța-Mă-voi pe pământ.
  11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 46[modifică]

  1. Toate popoarele bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
  2. Că Domnul este Preaînalt, înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul.
  3. Supusu-ne-a nouă popoare și neamuri sub picioarele noastre;
  4. Alesu-ne-a nouă moștenirea Sa, frumusețea lui Iacob, pe care a iubit-o.
  5. Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiță.
  6. Cântați Dumnezeului nostru, cântați; cântați Împăratului nostru, cântați.
  7. Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântați cu înțelegere.
  8. Împărățit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu șade pe tronul cel sfânt al Său.
  9. Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălțat foarte.

Psalmul 47[modifică]

  1. Mare este Domnul și lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
  2. Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.
  3. Dumnezeu în palatele ei se cunoaște, când o apără pe ea.
  4. Că iată împărații s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
  5. Aceștia văzând-o așa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;
  6. Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naște. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
  7. Precum am auzit, așa am și văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
  8. Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locașului Tău.
  9. După numele Tău, Dumnezeule, așa și lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.
  10. Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecățile Tale, Doamne.
  11. Înconjurați Sionul și-l cuprindeți pe el, povestiți despre turnurile lui.
  12. Puneți-vă inimile voastre întru puterea lui și străbateți palatele lui, ca să povestiți neamului ce vine,
  13. Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac și în veacul veacului; El ne va paște pe noi în veci.

Psalmul 48[modifică]

  1. Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume:
  2. Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
  3. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
  4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
  5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei?
  6. Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă.
  7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare,
  8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face,
  9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea.
  10. Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor.
  11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit-au cu numele lor pământurile lor.
  12. Și omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.
  13. Această cale le este sminteală lor și celor ce vor găsi de bune spusele lor.
  14. Ca niște oi în iad sunt puși, moartea îi va paște pe ei.
  15. Și-i vor stăpâni pe ei cei drepți și ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
  16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
  17. Să nu te temi când se îmbogățește omul și când se înmulțește slava casei lui.
  18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
  19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viața lui și te va lăuda când îi vei face bine,
  20. Totuși intra-va până la neamul părinților lui și în veac nu va vedea lumină.
  21. Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.

Psalmul 49[modifică]

  1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit și a chemat pământul,
  2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseții Lui.
  3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea.
  4. Foc înaintea Lui va arde și împrejurul Lui vifor mare.
  5. Chema-va cerul de sus și pământul, ca să judece pe poporul Său.
  6. Adunați-I Lui pe cuvioșii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.
  7. Și vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.
  8. "Ascultă, poporul Meu și-ți voi grăi ție, Israele!... Și voi mărturisi ție: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
  9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
  10. Nu voi primi din casa ta viței, nici din turmele tale țapi,
  11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munți și boii.
  12. Cunoscut-am toate păsările cerului și frumusețea țarinii cu Mine este.
  13. De voi flămânzi, nu-ți voi spune ție, că a Mea este lumea și plinirea ei.
  14. Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de țapi voi bea?
  15. Jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă și împlinește Celui Preaînalt făgăduințele tale.
  16. Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi".
  17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istorisești dreptățile Mele și iei legământul Meu în gura ta?
  18. Tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
  19. De vedeai furul, alergai cu el și cu cel desfrânat partea ta puneai.
  20. Gura ta a înmulțit răutate și limba ta a împletit vicleșug.
  21. Șezând împotriva fratelui tău cleveteai și împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.
  22. Acestea ai făcut și am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ție; mustra-te-voi și voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.
  23. Înțelegeți dar acestea cei ce uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească și să nu fie cel ce izbăvește.
  24. Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea".

Psalmul 50[modifică]

  1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
  2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
  3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
  4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
  5. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
  6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
  7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
  8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
  9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
  10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
  11. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
  12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
  13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
  14. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
  15. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
  16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
  17. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
  18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
  19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
  20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Psalmul 51[modifică]

  1. Ce te fălești întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuțit a făcut vicleșug.
  2. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.
  3. Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
  4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârșit, te va smulge și te va muta din locașul tău și rădăcina ta din pământul celor vii.
  5. Vedea-vor drepții și se vor teme și de el vor râde și vor zice: "Iată omul care nu și-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
  6. Ci a nădăjduit în mulțimea bogăției sale și s-a întărit întru deșertăciunea sa".
  7. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului.
  8. Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta și voi aștepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioșilor Tăi.

Psalmul 52[modifică]

  1. Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!"
  2. Stricatu-s-au și urâți s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.
  3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
  4. Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
  5. Oare, nu vor cunoaște, toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
  6. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică,
  7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.
  8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucurase-va Iacob și se va veseli Israel.

Psalmul 53[modifică]

  1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.
  2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!
  3. Că străinii s-au ridicat împotriva mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
  4. Dar iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul este sprijinul sufletului meu.
  5. Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.
  6. De bunăvoie voi jertfi ție; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,
  7. Că din tot necazul m-ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.

Psalmul 54[modifică]

  1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea și nu trece cu vederea ruga mea.
  2. Ia aminte spre mine și mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniștea mea și m-am tulburat de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului.
  3. Că a abătut asupra mea fărădelege și întru mânie m-a vrăjmășit.
  4. Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut peste mine;
  5. Teamă și cutremur au venit asupra mea și m-a acoperit întunericul.
  6. Și am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?
  7. Iată m-aș îndepărta fugind și m-aș sălășlui în pustiu.
  8. Așteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de puținătatea sufletului și de vifor.
  9. Nimicește-i, Doamne și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și dezbinare în cetate.
  10. Ziua și noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege și osteneală în mijlocul ei și nedreptate;
  11. Și n-a lipsit din ulițele ei camătă și vicleșug.
  12. Că de m-ar fi ocărât vrăjmașul, aș fi răbdat;
  13. Și dacă cel ce mă urăște s-ar fi fălit împotriva mea, m-aș fi ascuns de el.
  14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea și cunoscutul meu,
  15. Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în același gând!
  16. Să vină moartea peste ei și să se coboare în iad de vii,
  17. Căci vicleșug este în locașurile lor, în mijlocul lor.
  18. Iar eu, către Dumnezeu am strigat, și Domnul m-a auzit pe mine.
  19. Seara și dimineața și la amiezi spune-voi, voi vesti, și va auzi glasul meu.
  20. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulți erau împotriva mea.
  21. Auzi-va Dumnezeu și-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
  22. Că nu este în ei îndreptare și nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile împotriva aliaților lor,
  23. Întinat-au legământul Lui. Risipiți au fost de mânia feței Lui și s-au apropiat inimile lor;
  24. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți.
  25. Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
  26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.
  27. Bărbații vărsători de sânge și vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

Psalmul 55[modifică]

  1. Mântuiește-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.
  2. Călcatu-m-au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime.
  3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
  4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
  5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
  6. Locui-vor lângă mine și se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca și cum ar căuta sufletul meu.
  7. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
  8. Viața mea am spus-o ție; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta.
  9. Întoarce-se-vor vrăjmașii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu.
  10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
  11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
  12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduințele pe care le voi aduce laudei Tale,
  13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Psalmul 56[modifică]

  1. Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu
  2. Și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
  3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
  4. Trimis-a din cer și m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
  5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa și adevărul Său și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
  6. Fiii oamenilor, dinții lor sunt arme și săgeți și limba lor sabie ascuțită.
  7. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!
  8. Curse au gătit sub picioarele mele și au împilat sufletul meu;
  9. Săpat-au înaintea mea groapă și au căzut în ea.
  10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi și voi lăuda slava Ta.
  11. Deșteaptă-te mărirea mea! Deșteaptă-te psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimineața.
  12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ție între neamuri,
  13. Că s-a mărit până la cer mila Ta și până la nori adevărul Tău.
  14. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!

Psalmul 57[modifică]

  1. De grăiți într-adevăr dreptate, drept judecați, fii ai oamenilor.
  2. Pentru că în inimă fărădelege lucrați pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.
  3. Înstrăinatu-s-au păcătoșii de la naștere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.
  4. Mânia lor după asemănarea șarpelui, ca a unei vipere surde, care-și astupă urechile ei,
  5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjește cu iscusință.
  6. Dumnezeu va zdrobi dinții lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
  7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi.
  8. Ca ceara ce se topește vor fi nimiciți; a căzut foc peste ei și n-au văzut soarele.
  9. Înainte ca spinii voștri să se aprindă, ca pe niște vii întru mânie îi va înghiți pe ei.
  10. Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioșilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.
  11. Și va zice omul: "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată!

Psalmul 58[modifică]

  1. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se scoală împotriva mea, izbăvește-mă.
  2. Izbăvește-mă de cei ce lucrează fărădelegea și de bărbații vărsărilor de sânge mă izbăvește.
  3. Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari.
  4. Nici fărădelegea și nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat și m-am îndreptat spre Tine;
  5. Scoală-Te, întru întâmpinarea mea și vezi. Și Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
  6. Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostivești de toii cei ce lucrează fărădelegea.
  7. Întoarce-se-vor spre seară și vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea.
  8. Iată, vor striga cu gura lor și sabie în buzele lor, că cine i-a auzit?
  9. Și Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.
  10. Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu ești. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;
  11. Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea dușmanilor mei.
  12. Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;
  13. Risipește-i pe ei cu puterea Ta și doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.
  14. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor și de blestemul și minciuna lor se va duce vestea.
  15. Nimicește-i, întru mânia Ta nimicește-i, ca să nu mai fie!
  16. Și vor cunoaște că Dumnezeu stăpânește pe Iacob și marginile pământului.
  17. Întoarce-se-vor spre seară și vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea.
  18. Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.
  19. Iar eu voi lăuda puterea Ta și mă voi bucura dimineața de mila Ta.
  20. Că Te-ai făcut sprijinitorul meu și scăparea mea în ziua necazului meu.
  21. Ajutorul meu ești, ție-Ți voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu ești, Dumnezeul meu, mila mea.

Psalmul 59[modifică]

  1. Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi și ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai și Te-ai milostivit spre noi.
  2. Cutremurat-ai pământul și l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
  3. Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinței.
  4. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la fața arcului;
  5. Ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi. Mântuiește-mă cu dreapta Ta și mă auzi.
  6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi și voi împărți Sichemul și valea Sucot o voi măsura.
  7. Al Meu este Galaadul și al Meu este Manase și Efraim, tăria capului Meu,
  8. Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
  9. Spre Idumeea voi întinde încălțămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
  10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până la Idumeea?
  11. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieși Dumnezeule, cu oștirile noastre?
  12. Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoți din necaz, că deșartă este izbăvirea de la om.
  13. Cu Dumnezeu vom birui și El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.

Psalmul 60[modifică]

  1. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
  2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălțat.
  3. Povățuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.
  4. Locui-voi în locașul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
  5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tău.
  6. Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.
  7. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila și adevărul va păzi.
  8. Așa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduințele mele zi de zi.

Psalmul 61[modifică]

  1. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
  2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu și Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
  3. Până când vă ridicați asupra omului? Căutați toți a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit și ca un gard surpat!
  4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau și cu inima lor mă blestemau.
  5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
  6. Că El este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
  7. În Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu.
  8. Nădăjduiți în El toată adunarea poporului; revărsați înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
  9. Dar deșertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoși sunt fiii oamenilor; în balanță, toți împreună sunt deșertăciune.
  10. Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre jefuire nu poftiți; bogăția de ar curge nu vă lipiți inima de ea.
  11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu și a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Psalmul 62[modifică]

  1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
  2. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,
  3. În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta.
  4. Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda.
  5. Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele.
  6. Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
  7. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
  8. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
  9. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.
  10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.

Psalmul 63[modifică]

  1. Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu.
  2. Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,
  3. Care și-au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.
  4. Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
  5. Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"
  6. Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau,
  7. Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.
  8. Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
  9. Tulburatu-s-au toți cei ce i-au văzut pe ei; și s-a temut tot omul.
  10. Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le-au înțeles.
  11. Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.

Psalmul 64[modifică]

  1. Ție Ți se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion și Ție ți se va împlini făgăduința în Ierusalim.
  2. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.
  3. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi și nelegiuirile noastre Tu le vei curăți.
  4. Fericit este cel pe care l-ai ales și l-ai primit; locui-va în curțile Tale.
  5. Umplea-ne-vom de bunătățile casei Tale; sfânt este locașul Tău, minunat în dreptate.
  6. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor de pe mare departe;
  7. Cel ce gătești munții cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării și vuietul valurilor ei.
  8. Tulbura-se-vor neamurile și se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieșirile dimineții și ale serii le vei veseli.
  9. Cercetat-ai pământul și l-ai adăpat pe el, bogățiile lui le-ai înmulțit;
  10. Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că așa este gătirea Ta.
  11. Adapă brazdele lui, înmulțește roadele lui și se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.
  12. Vei binecuvânta cununa anului bunătății Tale și câmpiile Tale se vor umple de roade grase.
  13. Îngrășa-se-vor pășunile pustiei și cu bucurie dealurile se vor încinge.
  14. Îmbrăcatu-s-au pășunile cu oi și văile vor înmulți grâul; vor striga și vor cânta.

Psalmul 65[modifică]

  1. Strigați lui Dumnezeu tot pământul. Cântați numele Lui; dați slavă laudei Lui.
  2. Ziceți lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoșătoare lucrurile Tale! Pentru mulțimea puterii Tale, Te vor linguși vrăjmașii Tăi.
  3. Tot pământul să se închine Ție și să cânte ție, să cânte numelui Tău.
  4. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, înfricoșător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor.
  5. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,
  6. De Cel ce stăpânește cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc, să nu se înalțe întru sine.
  7. Binecuvântați neamuri pe Dumnezeul nostru și faceți să se audă glasul laudei Lui,
  8. Care a dat sufletului meu viață și n-a lăsat să se clatine picioarele mele.
  9. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămurește argintul.
  10. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru;
  11. Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc și prin apă și ne-ai scos la odihnă.
  12. Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi ție făgăduințele mele,
  13. Pe care le-au rostit buzele mele și le-a grăit gura mea, întru necazul meu.
  14. Arderi de tot grase voi aduce ție, cu tămâie și berbeci; Îți voi jertfi boi și țapi.
  15. Veniți de auziți toți cei ce vă temeți de Dumnezeu și vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu.
  16. Către Dânsul cu gura mea am strigat și L-am lăudat cu gura mea.
  17. Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul.
  18. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele.
  19. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea și mila Lui de la mine.

Psalmul 66[modifică]

  1. Dumnezeule, milostivește-Te spre noi și ne binecuvintează, luminează fala Ta spre noi și ne miluiește!
  2. Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
  3. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
  4. Veselească-se și să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate și neamurile pe pământ le vei povătui.
  5. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul și-a dat rodul său.
  6. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, și să se teamă de Tine toate marginile pământului.

Psalmul 67[modifică]

  1. Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe El.
  2. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de fața focului, așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu,
  3. Iar drepții să se bucure și să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.
  4. Cântați lui Dumnezeu, cântați numelui Lui, gătiți calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,
  5. Și vă bucurați înaintea Lui. Să se tulbure de fața Lui, a Părintelui orfanilor și a Judecătorului văduvelor.
  6. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu așază pe cei singuratici în casă,
  7. Scoate cu vitejie pe cei legați în obezi, la fel pe cei amărâți, pe cei ce locuiesc în morminte.
  8. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu,
  9. Pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel.
  10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moștenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.
  11. Vietățile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.
  12. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă.
  13. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărți prăzile.
  14. Dacă veți dormi în mijlocul moștenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiței și spatele vostru va străluci ca aurul.
  15. Când Împăratul Cel ceresc va împrăștia pe regi în țara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon.
  16. Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.
  17. Pentru ce, munți cu piscuri, pizmuiți muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârșit?
  18. Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locașul Său cel sfânt.
  19. Suitu-Te-ai la înălțime, robit-ai mulțime, luat-ai daruri de la oameni, chiar și cu cei răzvrătiți îngăduiți au fost să locuiască.
  20. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre.
  21. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii și ale Domnului Dumnezeu sunt ieșirile morții.
  22. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmașilor Săi, creștetul părului celor ce umblă întru greșelile lor.
  23. Zis-a Domnul: "Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmașii tăi din adâncurile mării,
  24. Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor și limba câinilor tăi în sângele vrăjmașilor tăi.
  25. Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului și Împăratului meu în locașul cel sfânt:
  26. Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane și zicând:
  27. "În adunări binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!"
  28. Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povățuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului și ziceau:
  29. "Poruncește, Dumnezeule, puterii Tale; întărește Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă.
  30. Pentru locașul Tău, din Ierusalim, Îți vor aduce împărații daruri.
  31. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunați împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtați cei care au fost încercați ca argintul.
  32. Risipește neamurile cele ce voiesc războaie". Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând:
  33. "Împărățiile pământului cântați lui Dumnezeu, cântați Domnului.
  34. Cântați Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.
  35. Dați slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreția Lui și puterea Lui în nori.
  36. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuși va da putere și întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu".

Psalmul 68[modifică]

  1. Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
  2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
  3. Intrat-am în adâncurile mării și furtuna m-a potopit.
  4. Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
  5. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
  6. Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
  7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
  8. Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
  9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
  10. Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele,
  11. Că râvna casei Tale m-a mâncat și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
  12. Și mi-am smerit cu post sufletul meu și mi-a fost spre ocară mie.
  13. Și m-am îmbrăcat cu sac și am ajuns pentru ei de batjocură.
  14. Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.
  15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
  16. Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
  17. Mântuiește-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncul apelor,
  18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine adâncul gura lui.
  19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.
  20. Să nu-ți întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
  21. Ia aminte la sufletul meu și-l mântuiește pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește-mă,
  22. Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea;
  23. Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,
  24. Și am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat.
  25. Și mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.
  26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală;
  27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă și spinarea lor pururea o gârbovește;
  28. Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
  29. Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;
  30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit și au înmulțit durerea rănilor lui.
  31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta;
  32. Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.
  33. Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
  34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare și-L voi preamări pe El cu laudă;
  35. Și-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și unghii.
  36. Să râdă săracii și să se veselească; cântați lui Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru!
  37. Că a auzit pe cei săraci Domnul și pe cei ferecați în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
  38. Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc în ea.
  39. Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el;
  40. Și seminția credincioșilor Lui îl va stăpâni pe el și cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.

Psalmul 69[modifică]

  1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te!
  2. Să se rușineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
  3. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele;
  4. Întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!"
  5. Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"
  6. Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
  7. Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi!

Psalmul 70[modifică]

  1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac.
  2. Întru dreptatea Ta, izbăvește-mă și mă scoate, pleacă urechea Ta către mine și mă mântuiește.
  3. Fii mie Dumnezeu apărător și loc întărit, ca să mă mântuiești,
  4. Că întărirea și scăparea mea ești Tu.
  5. Dumnezeul meu, izbăvește-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege și a celui ce face strâmbătate,
  6. Că Tu ești așteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinerețile mele.
  7. Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu ești acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
  8. Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu ești ajutorul meu cel tare.
  9. Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviința Ta.
  10. Nu mă lepăda la vremea bătrâneților; când va lipsi tăria mea, să nu mă lași pe mine.
  11. Că au zis vrăjmașii mei mie și cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,
  12. Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriți-l și-l prindeți pe el, că nu este cel ce izbăvește.
  13. Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
  14. Să se rușineze și să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu rușine și înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
  15. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine și voi înmulți lauda Ta.
  16. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.
  17. Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
  18. Dumnezeule, m-ai învățat din tinerețile mele și eu și astăzi vestesc minunile Tale.
  19. Până la bătrânețe și căruntețe,
  20. Dumnezeule, să nu mă părăsești,
  21. Ca să vestesc brațul Tău la tot neamul ce va să vină,
  22. Puterea Ta și dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, mărețiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ție?
  23. Multe necazuri și rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viață și din adâncurile pământului iarăși m-ai scos.
  24. Înmulțit-ai spre mine mărirea Ta și întorcându-Te m-ai mângâiat și din adâncurile pământului iarăși m-ai scos.
  25. Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ție din alăută, Sfântul lui Israel.
  26. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ție și sufletul meu pe care l-ai mântuit.
  27. Încă și limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi rușinați și înfruntați cei ce caută să-mi facă rău.

Psalmul 71[modifică]

  1. Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului și dreptatea Ta fiului împăratului,
  2. Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate și pe săracii Tăi cu judecată.
  3. Să aducă munții pace poporului Tău și dealurile dreptate.
  4. Judeca-va pe săracii poporului și va milui pe fiii săracilor și va umili pe clevetitor.
  5. Și se vor teme de Tine cât va fi soarele și cât va fi luna din neam în neam.
  6. Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână și ca picăturile ce cad pe pământ.
  7. Răsări-va în zilele lui dreptatea și mulțimea păcii, cât va fi luna.
  8. Și va domni de la o mare până la alta și de la râu până la marginile lumii.
  9. Înaintea lui vor îngenunchia etiopienii și vrăjmașii lui țărâna vor linge.
  10. Împărații Tarsisului și insulele daruri vor aduce, împărații arabilor și ai reginei Saba prinoase vor aduce.
  11. Și se vor închina lui toți împărații pământului, toate neamurile vor sluji lui.
  12. Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic și pe sărmanul care n-avea ajutor.
  13. Va avea milă de sărac și de sărman și sufletele săracilor va mântui;
  14. De camătă și de asuprire va scăpa sufletele lor și scump va fi numele lor înaintea lui.
  15. Și va fi viu și se va da lui din aurul Arabiei și se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el.
  16. Fi-va belșug de pâine pe pământ până-n vârful munților; pomii roditori se vor înălța ca cedrii Libanului; și vor înflori cei din cetate ca iarba pământului.
  17. Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui.
  18. Se vor binecuvânta întru el toate semințiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el.
  19. Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni.
  20. Binecuvântat este numele slavei Lui în veac și în veacul veacului.
  21. Tot pământul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.


▲ Începutul paginii.