Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 37

←←Capitolul 36

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Isaia, Capitolul 37)

Capitolul 38→→

1. Și când a auzit regele Iezechia cuvintele acestea, și-a rupt veșmintele, s-a îmbrăcat în sac și a intrat în templul Domnului.
2. Și a trimis pe Eliachim, cel de peste casa sa, și pe Șebna scriitorul și pe cei mai bătrâni dintre preoți, îmbrăcați în sac, către proorocul Isaia, fiul lui Amos.
3. Și au zis către dânsul: "Ziua de astăzi este zi de strâmtorare, de pedeapsă și de rușine; căci pruncii sunt gata a ieși din pântecele maicii lor, dar ele nu au putere să-i nască!
4. Poate Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabșache, pe care le-a trimis regele Asiriei, stăpânul său, ca să facă de ocară pe Dumnezeul cel viu, și Domnul Dumnezeul tău poate îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru rămășița care se mai află!"
5. Și au intrat robii regelui Iezechia la proorocul Isaia.
6. Și le-a zis Isaia: "Așa veți răspunde stăpânului vostru: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui Asiriei.
7. Iată, voi pune în el un astfel de duh, că va primi o veste și se va întoarce în țara lui și acolo va cădea în ascuțișul sabiei".
8. Și s-a întors Rabșache și a aflat pe regele Asiriei tăbărât la Libna, căci i se spusese că a plecat din Lachiș.
9. Atunci (regele Asiriei) a aflat că Tirhaca, regele Etiopiei, pornise împotriva lui și iarăși a trimis soli către Iezechia, zicând:
10. "Așa veți zice lui Iezechia, regele lui Iuda: Să nu te încrezi în Dumnezeul tău, și să nu te amăgești, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâinile regelui Asiriei.
11. Tu ai aflat ceea ce au făcut regii Asiriei tuturor țărilor, cum le-au nimicit și numai tu ai scăpat!
12. Oare dumnezeii lor au izbăvit popoarele pe care le-au distrus părinții mei: Gozanul, Haranul, Rețeful și pe fiii lui Eden din Telasar?
13. Unde este regele Hamatului, al Arpadului, cel al cetății Sefarvaim, al Henei și al Ivei?"
14. Atunci Iezechia a luat scrisoarea din mina trimișilor și a citit-o. Apoi el a intrat în templul Domnului și a întins-o desfăcută înaintea Domnului.
15. Și s-a rugat Iezechia către Domnul, zicând:
16. "Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Care stai pe heruvimi, numai Tu singur ești Dumnezeu al tuturor regatelor de pe pământ. Tu ai făcut cerul și pământul.
17. Pleacă, Doamne, urechea Ta și deschide, Doamne, ochii Tăi și vezi și ia aminte la cuvintele lui Sanherib, pe care le-a trimis ca să facă de batjocură pe Dumnezeul cel viu.
18. Cu adevărat, Doamne, regii Asiriei au nimicit toate neamurile și țările lor;
19. Și pe dumnezeii lor i-au ars cu foc, că ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omenești: lemn și piatră; pentru aceea ei i-au nimicit.
20. Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui ca să știe toate împărățiile pământului că Tu singur ești Domnul nostru!"
21. Și a trimis Isaia, fiul lui Amos, către Iezechia, zicând: "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel, către Care te-ai rugat cu privire la Sanherib, regele Asiriei;
22. Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te disprețuiește și își bate joc de tine fecioara, fiica Sionului; în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului!
23. Pe cine ai pângărit și îi făcut de râs și împotriva cui ai ridicat glasul și sus ai înălțat ochii tăi? împotriva Sfântului lui Israel!
24. Prin mina servilor tăi ai hulit pe Domnul meu și ai zis: Cu carele mele multe voi urca pe vârfurile munților, pe cele mai înalte piscuri ale Libanului! Voi tăia cedrii cei falnici și cei mai de seamă dintre chiparoși și voi ajunge pe cele mai înalte culmi cu păduri dese.
25. Că eu sunt cel ce am săpat fântâni și am băut apă și am secat sub pașii mei toate pâraiele Egiptului!
26. Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac le-am hotărât și acum le aduc la îndeplinire! Tu voiai să prefaci în ruină cetățile cele întărite.
27. Cei ce locuiau în ele erau fără putere, înspăimântați și uluiți. Ca iarba câmpului erau ei, ca frageda verdeață, ca iarba de pe acoperișuri înainte ca paiul ei să fi fost crescut.
28. Știu când te scoli și când te culci, toate faptele tale Îmi sunt cunoscute.
29. Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile Mele. De aceea voi pune belciug în nările tale și frâul Meu buzelor tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit!
30. Și pentru tine, acesta va fi semnul: anul acesta mâncați din pâinea ce crește pe ogoare, în anul al doilea, din ceea ce crește de la sine, iar în al treilea an semănați, secerați, sădiți vii și mâncați din roadele lor.
31. Și rămășița care va fi scăpat din casa lui Iuda își va înfige rădăcini în jos și va face roade în sus.
32. Că din Ierusalim va ieși o rămășită și din muntele Sionului cei scăpați cu viață. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
33. Pentru aceasta, așa zice Domnul către regele Asiriei: Nu va intra în această cetate și nu va arunca nici o săgeată. Nu va porni împotriva ei cu scut și nu o va înconjura cu valuri.
34. Pe calea pe care a venit se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
35. Apăra-voi cetatea aceasta și o voi scăpa pentru Mine și pentru David, sluga Mea!"
36. Și a ieșit îngerul Domnului și a bătut în tabăra Asiriei o sută și cincizeci de mii; iar dimineața, la sculare, toți erau morți.
37. Atunci Sanherib, regele Asiriei, a ridicat tabăra și a plecat și s-a oprit la Ninive.
38. Și pe când el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec și Șareser, feciorii lui, l-au lovit cu sabia și au fugit în ținutul Ararat. Iar în locul lui, a domnit fiul său Asarhadon.

▲ Începutul paginii.