Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 14

Adaugă legături
←←Capitolul 13 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Isaia, Capitolul 14)
 Capitolul 15→→
Descarcă această pagină ca EPUB Descarcă în format ePub


  1. Dar Domnul Se va milostivi de Iacov și va alege încă o dată pe Israel și îl va statornici în pământul lui. Cei străini se vor alătura lor și se vor uni cu casa lui Iacov.
  2. Pe popoare le va lua și le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului ca robi și roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie și vor stăpâni peste apăsătorii lor.
  3. Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost,
  4. Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și vei zice: "Cum s-a sfârșit cu asupritorul și cum a încetat chinul nostru!
  5. Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
  6. Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui și care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruțare!
  7. Tot pământul este în pace și se odihnește; toți izbucnesc în cântece de veselie.
  8. Până și chiparoșii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: "De când tu te-ai prăbușit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!"
  9. Șeolul (iadul) se mișcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deșteaptă umbrele, pe toți stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilțurile lor pe toți împărații pământului.
  10. Toți iau cuvântul și îți zic: "Și tu ești slab ca noi și te asemeni nouă".
  11. În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor așterne viermii și viermii vor fi acoperământul tău.
  12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineții! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
  13. Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi așeza jilțul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălașul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
  14. Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
  15. Și acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
  16. Cei ce te văd își întorc privirea în spre tine și se uită cu luare aminte zicând: "Oare acesta este omul de care tremura pământul și împărățiile se cutremurau?"
  17. Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu și cetățile le dobora și nu da drumul robilor săi?"
  18. Toți împărații popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locașul său.
  19. Și numai tu ești azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preț, ca rămășițele celor care au fost uciși cu lovituri de sabie, zvârliți pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare.
  20. Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău și pe poporul tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi!
  21. Pregătiți măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinților lor, ca nu cumva să se ridice și să cucerească pământul și să umple de ruine fața a tot pământul.
  22. "Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, și voi nimici numele Babilonului și pe cei care au mai rămas: și mugurii și mlădițele, zice Domnul.
  23. Acolo va stăpâni ariciul și va fi mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul Savaot.
  24. Juratu-S-a Domnul Savaot și a zis: "Cum am hotărât, așa va fi, precum M-am sfătuit, așa se va întâmpla!
  25. Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu și o voi călca în picioare pe munții Mei. Și robii vor fi liberați de jugul lor și umerii de povara lor".
  26. Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile!
  27. Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Și dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?
  28. În anul morții lui Ahaz, fost-a această proorocie:
  29. "Nu te veseli, toată țara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din rădăcina șarpelui va ieși o viperă și din urmașii lui un șarpe zburător.
  30. Cei sărmani vor paște pe pășunile Mele, iar cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine îi voi ucide.
  31. Tu, poartă, urlă! Și tu, cetate, țipă! Cutremură-te tu, țară a Filistenilor, toată! Că din partea de miazănoapte vine un fum și șirurile vrăjmașilor sunt strânse".
  32. Și ce se va răspunde în ziua aceea celor trimiși dintre popoare? Că "Domnul a întemeiat Sionul, limanul celor îndurerați din poporul Lui".


▲ Începutul paginii.
Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=Biblia/Vechiul_Testament/Isaia/Capitolul_14&oldid=65066”