Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 30

←←Capitolul 29

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 30)

Capitolul 31→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Iar Rahila, văzând că ea n-a născut lui Iacov nici un fiu, a prins pizmă pe sora sa și a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, iar de nu, voi muri”.
Mâniindu-se însă Iacov pe Rahila, i-a zis: „Au doară eu sunt Dumnezeu, Care a stârpit rodul pântecelui tău?”
Atunci Rahila a zis către Iacov: „Iată roaba mea Bilha; intră la ea și ea va naște pe genunchii mei și voi avea și eu copii printr-însa”.
Și i-a dat pe Bilha, roaba sa, de femeie și a intrat Iacov la ea;
Iar Bilha, roaba Rahilei, a zămislit și a născut lui Iacov un fiu.
Atunci Rahila a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, a auzit glasul meu și mi-a dat fiu”. De aceea i-a pus numele Dan.
Și a zămislit iarăși Bilha, roaba Rahilei, și a mai născut un fiu lui Iacov;
Iar Rahila a zis: „Luptă dumnezeiască m-am luptat cu sora mea, am biruit și am ajuns deopotrivă cu sora mea!” De aceea i-a pus numele Neftali.
Lia însă, văzând că a încetat de a mai naște, a luat pe roaba sa Zilpa și a dat-o lui Iacov de femeie și el a intrat la ea;
Zilpa, roaba Liei, a născut lui Iacov un fiu.
Atunci a zis Lia: „Noroc” Și i-a pus numele Gad.
Apoi iarăși a zămislit Zilpa, roaba Liei, și a născut lui Iacov alt fiu.
Și a zis Lia: „Spre fericirea mea s-a născut, că mă vor ferici femeile!” Și i-a pus numele Așer.
Iar pe vremea seceratului grâului s-a dus Ruben și, găsind în țarină mandragore, le-a adus la mama sa Lia. Rahila insă a zis către Lia, sora sa: „Dă-mi și mie din mandragorele fiului tău!”
Iar Lia a zis: „Nu-ți ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei și mandragorele fiului meu?” Și Rahila a zis: „Nu așa, ci pentru mandragorele fiului tău, să se culce Iacov noaptea aceasta cu tine!”
Venind Iacov seara de la câmp, i-a ieșit Lia înainte și i-a zis: „Să intri la mine astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!” Și în noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea.
Și a auzit Dumnezeu pe Lia și ea a zămislit și a născut lui Iacov al cincilea fiu.
Atunci a zis Lia: „Mi-a dat răsplată Dumnezeu pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea”. Și a pus copilului numele Isahar, adică răsplată.
Apoi a mai zămislit Lia încă o dată și a născut lui Iacov al șaselea fiu.
Și a zis Lia: „Dar minunat mi-a dăruit Dumnezeu în timpul de acum! De acum bărbatul meu va ședea la mine, că i-am născut șase feciori”. Și a pus copilului numele Zabulon.
După aceea Lia a mai născut o fată și i-a pus numele Dina.
Dar și-a adus aminte Dumnezeu și de Rahila și a auzit-o Dumnezeu și i-a deschis pântecele.
Și zămislind, ea a născut lui Iacov un fiu; și a zis Rahila: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!”
Și a pus copilului numele Iosif, zicând: „Domnul îmi va mai da și alt fiu!”
Iar după ce a născut Rahila pe Iosif, Iacov a zis către Laban: „Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în pământul meu.
Dă-mi femeile mele și copiii mei, pentru care ți-am slujit, ca să mă duc, căci tu știi ce slujbă ți-am făcut”.
Laban însă i-a zis: „De am aflat har înaintea ta, mai rămâi la mine! Căci văd bine că Dumnezeu m-a binecuvântat prin venirea ta”.
Apoi a adăugat: „Spune simbria ce voiești și-ti voi da-o!”
Iacov însă i-a răspuns: „Tu știi cum ți-am slujit și cum sunt vitele tale, de când am venit eu la tine;
Căci erau puține când am venit eu, iar de atunci s-au înmulțit și te-a binecuvântat Dumnezeu prin venirea mea. Când însă am să lucrez eu și pentru casa mea?”
Răspunsu-i-a Laban: „Ce să-ți dau?” Și Iacov a zis: „Să nu-mi dai nimic. Dar de faci ce-ți voi spune eu, voi mai paște și voi mai păzi oile tale.
Să treacă astăzi toate oile tale pe dinaintea noastră și să despărțim din ele orice oaie pestriță sau tărcată sau neagră, iar dintre capre cele pestrițe sau tărcate: aceea să fie simbria mea.
Credincioșia mea va răspunde pentru mine înaintea ta mâine, când vei veni să-mi statornicești simbria: tot ce nu va fi bălțat sau tărcat între caprele mele și tot ce nu va fi tărcat sau negru între oile mele se va socoti ca furat de mine”.
Zis-a Laban către el: „Bine, să fie cum zici tu!”
Și a ales Iacov în ziua aceea țapii cei vărgați sau pestriți și toate caprele bălțate sau tărcate, toate câte erau cu cit de puțin alb, și toate oile tărcate sau negre și le-a dat în seama fiilor săi.
Iar Laban a hotărât ca depărtarea între dânsul și oile lui Iacov să fie cale de trei zile. Și a rămas Iacov să pască celelalte oi ale lui Laban.
După aceea și-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal și de paltin, și a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâșii de coajă până la albeața nuielelor.
Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
Și zămisleau oile cum erau nuielele și fătau oile miei pestriți, tărcați și negri.
Iar mieii aceștia îi alegea Iacov și punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestriț și tot ce era negru; dar turmele sale le ținea despărțite și nu le amesteca cu oile lui Laban.
Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestrițe în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele și așa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
De aceea s-a îmbogățit omul acesta foarte, foarte tare, și avea mulțime de vite mărunte și vite mari, roabe și robi, cămile și asini.

▲ Începutul paginii.