Biblia/Vechiul Testament/Estera/Capitolul 4

←←Capitolul 3

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Estera, Capitolul 4)

Capitolul 5→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, și-a rupt hainele sale, și-a pus pe sine sac și cenușă și, ieșind în mijlocul cetății, a ridicat strigăt amarnic.
Ajungând însă până la poarta regelui, s-a oprit, deoarece nu putea să intre pe poarta regelui îmbrăcat cu sac și cu cenușă pe cap.
Tot așa și în fiecare țară și loc, unde ajungea porunca regelui și scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei, post, plângere și bocet. Sacul și cenușa erau așternutul multora.
Atunci au venit slujitorii Esterei, eunucii și slujnicele ei și i-au spus; și regina s-a tulburat strașnic. Apoi a trimis haine lui Mardoheu, ca să se îmbrace cu ele și să lepede de pe el sacul. Dar el n-a voit.
De aceea a chemat Estera pe Hatac, unul din eunucii regelui pe care acesta îl pusese să fie pe lângă ea, și l-a trimis la Mardoheu, ca să afle de ce și pentru ce sânt acestea.
Mergând Hatac la Mardoheu, în piața orașului cea din fața curții regelui,
I-a spus Mardoheu toate câte se întâmplase și de numărul arginților ce făgăduise Aman să verse în vistieria domnească pentru Iudei ca să-i stârpească.
Îi dădu de asemenea și o copie de pe porunca domnească, cuprinsă în hrisovul dat în Suza pentru stârpirea lor, ca să-l arate Esterei și să-i dea de veste despre toate. Pe lângă aceasta o sfătuia să meargă la rege și să-l roage de iertare pentru poporul ei, aducându-și aminte de zilele sale cele smerite, când era crescută sub mâna lui, a lui Mardoheu, pentru că Aman, cel al doilea după rege, a osândit pe Iudei la moarte; să strige de asemenea către Domnul, ca să-i izbăvească pe ei de la moarte.
Deci a venit Hatac și a spus Esterei vorbele lui Mardoheu.
Atunci a vorbit Estera cu Hatac și l-a trimis să spună lui Mardoheu:
"Toți cei ce slujesc regelui și popoarele din țările regelui știu că tot cel ce va intra la rege înăuntrul curții, bărbat sau femeie, fără să fie chemat, ia o singură osândă: moartea. Numai acela spre care va întinde regele sceptrul său de aur scapă cu viață. Eu însă n-am fost chemată la rege de mai bine de treizeci de zile".
Aceste cuvinte ale Esterei au fost spuse lui Mardoheu.
Iar Mardoheu a răspuns Esterei următoarele: "Să nu socoți că ai să scapi tu singură în casa regelui, dintre toți Iudeii.
Dacă tu vei tăcea în vremea aceasta, atunci izbăvirea și eliberarea vor veni pentru Iudei din altă parte, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă tu n-ai ajuns la vrednicia de regină tocmai pentru vremile acestea?"
Atunci Estera a răspuns lui Mardoheu:
"Mergi, adună pe toți Iudeii din Suza și postiți pentru mine; să nu mâncați și să nu beți trei zile, nici ziua, nici noaptea și voi posti și eu cu slujnicile mele și apoi mă voi duce la rege, deși aceasta este împotriva legii și de va fi să pier, voi pieri".
Atunci s-a dus Mardoheu și a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului și zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotțiitorule, toți sânt în puterea Ta și nu este cine să se împotrivească ție când vei voi să izbăvești pe Israel. Tu ai făcut cerul și pământul și toate cele minunate de sub cer. Tu ești Domnul tuturor și nu este cine să se împotrivească ție, Doamne! Tu toate le știi Doamne, Tu știi că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aș fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu și nu m-am închinat nimănui, decât numai ție, Domnului meu și nici nu voi face aceasta din mândrie. Și acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruță pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră și voiesc să piardă moștenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din țara Egiptului. Auzi rugăciunea mea și Te milostivește spre moștenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, și nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Și toți Israeliții au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Și a alergat și Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morții și, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde și de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenușă și cu țărână și-a presărat capul său; și-a smerit cumplit trupul său și tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său și, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur ești Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice și fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ți-ai ales pe Israel din toate popoarele și pe părinții noștri din toți strămoșii lor, ca să fie moștenirea Ta veșnică și ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greșit înaintea Ta și Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept ești Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai mulțumesc cu robia noastră amară, ci și-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale și să stârpească moștenirea Ta și să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine și să stingă slava casei Tale și jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoși și pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sânt, ca să nu se bucure vrăjmașii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înșiși, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l rușinii. Adu-ți aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru și-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor și Stăpâne a toată stăpânirea, dăruiește gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia și umple inima lui de ură către cel ce ne prigonește pe noi, spre pieirea lui și a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăvește cu mâna Ta și-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai știință de toate și cunoști că eu urăsc slava celor fără de lege și mi-e silă de patul celor netăiați împrejur și de tot cel de alt neam. De asemenea cunoști nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge și nici nu-l port când sânt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a prețuit ospățul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele și până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde și ne izbăvește din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".

▲ Începutul paginii.