Biblia/Vechiul Testament/Daniel/Capitolul 8
| ←←Capitolul 7 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Daniel, Capitolul 8) |
Capitolul 9→→ |
- În anul al treilea al domniei regelui Belșațar mi s-a arătat mie, lui Daniel, o vedenie, afară de cele ce mi se arătaseră la început.
- Și m-am uitat în vedenie și, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este în țara Elamului și, stând cu privirea ațintită, eram pe fluviul Ulai.
- Și am ridicat ochii mei și m-am uitat și iată un berbec cu două coarne stând în picioare în fața fluviului și coarnele lui erau lungi, iar unul mai lung decât celălalt și cel mai lung creștea cel din urmă.
- Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte și la miazăzi și nici o fiară nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voia și creștea.
- Și m-am uitat cu luare aminte și iată un țap venea de la apus pe deasupra feței pământului, fără ca să-l atingă. Și țapul avea un corn între ochi, care corn se putea zări.
- și a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am văzut stând în fața fluviului și s-a năpustit spre el cu toată tăria puterii lui.
- Și l-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat împotriva lui și a lovit berbecul și i-a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; și l-a aruncat la pământ și 1-a călcat în picioare și nimeni n-a scăpat pe berbec.
- Și țapul a crescut foarte și când a ajuns puternic, cornul cel mare s-a sfărâmat și am zărit patru coarne crescând în locul lor, spre cele patru vânturi ale cerului.
- Și din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către răsărit și către țara strălucirii.
- Și el s-a înălțat până către oștirea cerească și a doborât la pământ din oștire și din stele și le-a călcat în picioare.
- Și a mai crescut până la mai-marele oștirii și i-a luat jertfa de fiecare zi și i-a răsturnat locul templului său.
- Și peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea și a aruncat adevărul la pământ, și el a făcut și a izbutit.
- Și am auzit un sfânt care grăia, și un alt sfânt a zis către cel ce grăia: "Până când va dura vedenia și jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce și un păcat al pustiirii va fi pus în loc și templul și oștirea vor fi călcate în picioare?"
- Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de seri și de dimineți; după aceasta templul își va avea din nou rostul lui".
- Și când eu, Daniel, am văzut vedenia și m-am străduit să o înțeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om.
- Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga și spunea: "Gavriile, tâlcuiește celui de acolo vedenia!"
- Și el a venit unde eram eu și, când se apropia, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. Și el mi-a grăit: "Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârșitul veacurilor!"
- Și când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu fața la pământ; atunci el s-a atins de mine și m-a ridicat în picioare in locul în care mă aflam,
- Și mi-a spus: "Iată, îți voi face cunoscut ceea ce se va întâmpla în vremea din urmă a mâniei lui Dumnezeu; că pentru vremea cea din urmă este vedenia.
- Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii Mediei și ai Persiei.
- Iar țapul este regele Greciei și cornul cel mare, care este între ochi, este regele cel dintâi.
- Și dacă el a fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui; înseamnă că patru regate se vor ridica din neamul lui, dar fără să aibă puterea lui.
- La sfârșitul stăpânirii lor, la vremea covârșirii păcatelor lor, se va ridica un rege cu chip semeț și isteț în lucrurile ascunse.
- Și stăpânirea lui va crește în putere - dar nu prin puterea lui însuși - și va face pustiiri uriașe și în orice lucru va izbuti și va prăbuși pe cei tari și pe poporul sfinților.
- Din pricina istețimii lui, va izbuti înșelăciunea în mâna lui și se va semeți în inima sa și în plină vreme de pace va doborî pe mulți. Și se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat la pământ nu de mână omenească.
- Iar vedenia despre seri și despre dimineți, care a fost spusă, este adevărată; tu însă pecetluiește vedenia, că se va întâmpla după multe zile".
- Și eu, Daniel, am fast istovit de puteri și am căzut bolnav câteva zile. Dar m-am sculat și am avut grijă de lucrurile regelui. Am rămas uimit de cele ce am văzut și n-am putut să le înțeleg.
| ▲ Începutul paginii. |