Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 40
| ←←Capitolul 39 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea lui Iov, Capitolul 40) |
Capitolul 41→→ |
- Și Domnul a vorbit mai departe cu Iov și i-a zis:
- "Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva?"
- Și Iov a răspuns Domnului zicând:
- "Dacă am fost ușuratic, ce răspuns să-ți mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea.
- Am vorbit o dată, dar încă o dată nu voi mai vorbi; de două ori și nu voi lua-o iar de la început".
- Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii și a zis:
- "Încinge-ți coapsele ca un viteaz și te voi întreba și Îmi vei da lămuriri.
- Poți tu cu adevărat să găsești cusur judecății Mele? Și Mă vei osândi pe Mine, ca să-ți faci dreptate?
- Este brațul tău ca brațul lui Dumnezeu? Și glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui?
- Atunci împodobește-te cu măreție și cu semeție, îmbracă-te cu strălucire și cu cinste!
- Revarsă puhoaiele mâniei tale și doboară cu o privire pe cel trufaș!
- Vezi de toți semeții și smerește-i și calcă în picioare, fără zăbavă, pe toți cei răi!
- Ascunde-i pe toți grămadă, în pământ, și îi înmormântează.
- Și atunci Eu Însumi te voi preamări, pentru toate câte ai izbândit cu dreapta ta.
- Ia privește acum înaintea ta, hipopotamul; și el ca și tine este făptura Mea; el paște iarbă ca boul.
- Vezi ce putere are în coapsele lui și ce tărie are în mușchii de pe pântece.
- Coada lui e dârză ca lemnul cedrului și vinele de pe pulpele lui stau ca niște noduri.
- Oasele lui sunt ca niște țevi de aramă și mădularele ca niște drugi de fier.
- El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu și făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
- Munții îi dau hrană și toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
- El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor și al bălții.
- Frunzele de lotus îi fac umbră și sălciile bălții îl împrejmuiesc.
- Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchisește; el stă liniștit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
- Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laț?
| ▲ Începutul paginii. |