Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 37
| ←←Capitolul 36 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea lui Iov, Capitolul 37) |
Capitolul 38→→ |
- Și din pricina aceasta inima mea se zbuciumă și se zbate din locul ei.
- Ascultați bubuitul glasului Său Și tunetul care iese din gura Sa.
- Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său și fulgerul Său ajunge până la marginile pământului.
- În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună.
- Dumnezeu cu tunetul Său săvârșește minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem.
- El poruncește zăpezii: "Cazi pe pământ ", și ploilor îmbelșugate: "Stăruiți cu putere!"
- Pe fiecare om El pune a Sa pecetie, pentru ca toți oamenii să recunoască puterea Lui.
- Fiarele sălbatice se dau înapoi în culcușurile lor și rămân ascunse în vizuinile lor.
- Vijelia vine de la miazăzi și frigul vine de la miazănoapte.
- La suflarea lui Dumnezeu se încheagă ghiața și întinderea apelor se face sloi.
- El umple norii cu apă și din întunecimea furtunii sloboade fulgerele.
- Iar norii, învârtindu-se în cercuri, aleargă după planurile Sale, astfel că îndeplinesc tot ce le poruncește, în lungul și în latul lumii Sale pământești.
- Și Domnul îi trimite: aici ca o bătaie pentru pământ, dincolo ca o milostivire a voinței Sale.
- Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului și te uită la minunile lui Dumnezeu!
- Înțelegi tu cum cârmuiește Dumnezeu norii Săi și în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ?
- Înțelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui știință este desăvârșită?
- Tu, care te aprinzi în veșmintele tale, când pământul se odihnește sub vântul arzător din miazăzi,
- Poți să întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglindă turnată din metal?
- Spune-mi și mie ce vom putea să grăim cu El? Ce vorbă vom începe noi cu El, astfel întunecați la minte precum suntem?
- Acum, când eu vorbesc, cine-I dă de veste ce zic eu? Când a vorbit cineva ceva, El o știe fiindcă I-a Spus altul?
- Oamenii nu pot să privească prealuminosul soare, care strălucește pe cer, acum după ce vântul a împrăștiat norii.
- Acum lumină biruitoare se revarsă din norii de la miazănoapte și măreția Domnului robește și cutremură inima.
- Pe Cel Atotputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră. El este atotînalt în putere și bogat în judecată și nu calcă niciodată dreptatea în picioare.
- Pentru aceea oamenii se tem de El și I se închină; El însă nu-și pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine înțelepți".
| ▲ Începutul paginii. |