Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 21
| ←←Capitolul 20 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea lui Iov, Capitolul 21) |
Capitolul 22→→ |
- Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis:
- "Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre.
- Îngăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc.
- Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite?
- Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură.
- Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură.
- Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere?
- Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
- Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor.
- Taurii sunt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor fată și nu leapădă.
- Copiii lor zburdă ca oile și odraslele lor dănțuiesc împrejur.
- Ei cântă din tobă și din harfă și se desfată la sunetele flautului.
- Își isprăvesc zilele în fericire și coboară cu pace în împărăția morții.
- Și tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: "În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaștem căile Tale!
- Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui și ce folos vom avea să-I înălțăm rugăciuni?"
- N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
- De câte ori se stinge candela nelegiuiților și nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimicește cu mânia Sa pe cei răufăcători,
- Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului și ca pleava pe care o răsucește vârtejul?
- Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuși, ca să se învețe.
- Să-și vadă cu ochii nenorocirea și să se adape din mânia Celui Atotputernic!
- Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat?
- Dar nu cumva Îi vom da noi învățătură lui Dumnezeu, Lui care stă și judecă pe cei de sus?
- Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire și de pace,
- Când gălețile îi sunt pline de lapte și oasele pe care le suge, pline cu măduvă.
- Altul moare, cu sufletul copleșit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
- Și unul și altul se culcă în țărână și viermii îi cotropesc.
- Știu prea bine gândurile voastre și socotințele pe care vi le făuriți în privința mea.
- Voi ziceți în mintea voastră: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?
- N-ați întrebat oare pe cei ce trec pe drum și n-ați recunoscut dreptatea spuselor lor?
- Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruțat și că în ceasul mâniei el scapă?
- Cine îl mustră în față pentru purtarea lui și cine-i întoarce cu aceeași măsură faptele pe care le-a făcut?
- Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă.
- Bulgării pământului îi sunt ușori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, și înaintea lui o mulțime nenumărată.
- Atunci ce sunt deșartele mângâieri pe care mi le dați? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înșelăciune".
| ▲ Începutul paginii. |