Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 17
| ←←Capitolul 16 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea lui Iov, Capitolul 17) |
Capitolul 18→→ |
- Sufletul meu e dărăpănat, zilele mele se sting, mormântul mă așteaptă.
- Sunt împresurat de batjocoritori și ochii mei trebuie să privească spre ocările lor.
- Dă-mi acum chezășia Ta lângă Tine, altfel cine ar vrea să răspundă pentru mine?
- Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
- Sunt unii care fac ospăț cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame.
- Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în față.
- Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subțiat ca umbra.
- Oamenii cei drepți stau înmărmuriți și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
- Cel ce este drept se ține însă de calea sa și cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare.
- Cât despre voi ceilalți, voi toți dați înapoi și veniți aici, căci nu voi găsi printre voi nici un înțelept.
- Zilele mele s-au scurs, socotințele mele s-au sfărâmat și la fel dorințele inimii mele.
- Din noapte ei vor să facă zi și spun că lumina este mai aproape decât întunericul.
- Mai pot să nădăjduiesc? Împărăția morții este casa mea, culcușul meu l-am întins în inima întunericului.
- Am zis mormântului: Tu ești tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteți mama și surorile mele!
- Atunci unde mai este nădejdea mea și cine a văzut pe undeva norocul meu?
- El s-a rostogolit până în fundul iadului și împreună cu mine se va cufunda în țărână".
| ▲ Începutul paginii. |