Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 16
| ←←Capitolul 15 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea lui Iov, Capitolul 16) |
Capitolul 17→→ |
- Atunci Iov a răspuns și a grăit:
- "Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteți toți niște jalnici mângâietori.
- Când se vor sfârși aceste vorbe goale și ce te chinuiește ca să răspunzi?
- Și eu aș vorbi așa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aș putea să spun multe cuvinte împotriva voastră și să dau din cap în privința voastră.
- V-aș mângâia numai cu gura și cu mișcarea buzelor mele v-aș aduce ușurare.
- Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se liniștește și dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine.
- În ceasul de față, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloșia mea mă împresoară, Doamne!
- M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputința mea ea însăși mă dă de gol și bârfitorul stă împotriva mea.
- El mă sfâșie în furia Lui și se poartă cu mine dușmănos, scrâșnește din dinți împotriva mea; dușmanul meu aruncă asupră-mi săgețile ochilor săi;
- Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocură m-au lovit peste obraji. Toți grămadă se înghesuie împotriva mea.
- Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân. El mă aruncă pradă celor răi.
- Mi-era destul de bine, dar El m-a sfărâmat. M-a luat de ceafă și m-a făcut praf și a aruncat asupră-mi toate săgețile Sale;
- În jurul meu se învârtesc săgețile Sale; El îmi străpunge rărunchii fără milă; El varsă pe pământ fierea mea.
- El mă dărâmă bucată cu bucată și năvălește asupra mea ca un războinic.
- Am cusut un sac pe trupul meu și am vârât în țărână capul meu.
- Chipul meu s-a înroșit de plânset și umbra morții s-a sălășluit în pleoapele mele;
- Și cu toate acestea, în mâinile mele nu este nici o silnicie și rugăciunea mea este curată!
- Pământule, nu ascunde sângele meu și să nu fie nici un loc nestrăbătut de bocetele mele.
- Iar acum martorul meu este în ceruri și cel ce dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte.
- Prietenii mei își bat joc de mine, dar ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
- O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un am "u prietenul său!
- Căci acești puțini ani se vor scurge și voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce.
| ▲ Începutul paginii. |