Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua Paralipomena/Capitolul 26

←←Capitolul 25

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea a doua Paralipomena, Capitolul 26)

Capitolul 27→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Atunci tot poporul lui Iuda a luat pe Ozia, care era de șaisprezece ani și l-a făcut rege în locul lui Amasia, tatăl său.
Acesta a zidit Elatul și l-a întors la Iuda, după ce a răposat regele cu părinții lui.
Ozia era de șaisprezece ani când a fost făcut rege și a domnit cincizeci și doi de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Iecolia, de loc din Ierusalim.
Acesta a făcut lucruri care erau plăcute înaintea ochilor Domnului, întocmai așa cum făcuse și Amasia, tatăl său;
Căci el a alergat la Dumnezeu în zilele lui Zaharia, care îl învăța frica lui Dumnezeu. și în timpul cât a alergat el la Domnul și Dumnezeu l-a ajutat de i-a mers bine.
Într-o vreme a plecat el de s-a bătut cu Filistenii și a dărâmat zidurile cetății Gat și zidurile cetății Iabne și zidurile cetății Așdod; și a zidit cetăți în ținutul Așdodului și între Filisteni.
Iar Dumnezeu i-a ajutat să se bată cu Filistenii și cu Arabii care locuiesc la Gur-Baal și cu Meuniții.
Așa că chiar Amoniții îi dădeau daruri lui Ozia încât s-a dus vestea de numele lui până la hotarele Egiptului, căci ajunsese foarte puternic.
Apoi a zidit Ozia turnuri în Ierusalim, deasupra porților din colț și deasupra porților din vale, cum și la colțul zidului și l-a întărit.
A zidit de asemenea turnuri și în pustiu și a săpat multe fântâni, pentru că avea multe vite și pe șes și pe vale; avea lucrători de pământ și vieri în munte și pe Carmel, căci el iubea lucrarea pământului.
A mai avut Ozia și oștire care mergea la bătălie în cete, după cum era rânduită în catagrafia alcătuită de Ieiel, scriitorul, și de Maasia, judecătorul, care se aflau sub conducerea lui Hanania, unul din căpeteniile de frunte ale regelui.
Numărul total al capilor de familii ale războinicilor viteji era de două mii șase sute;
Și sub conducerea lor era o putere ostășească de trei sute șapte mii cinci sute de ostași, care puteau să meargă la luptă cu bărbăție ostășească, pentru a ajuta pe rege împotriva dușmanului.
Pentru ei a pregătit Ozia toată oastea, scuturi, sulițe, coifuri și platoșe, arcuri și pietre de praștie.
Apoi a făcut în Ierusalim mașini, construite cu meșteșug, ca să le pună în turnuri și pe la colțurile zidurilor și să arunce cu ele săgeți și pietre mari. Și s-a dus vestea de numele lui foarte departe, pentru că în chip minunat a fost ajutat și s-a făcut puternic.
Și când a ajuns puternic, el s-a mândrit în inima lui spre pieirea lui; și a săvârșit o nelegiuire înaintea Domnului Dumnezeului său, căci a intrat în templul Domnului, ca să tămâieze pe jertfelnicul tămâierii.
Dar după el a intrat și Azaria preotul, împreună cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni aleși,
Și s-au împotrivit regelui Ozia și i-au zis: "Nu ți-e dat ție, Ozia, să tămâiezi înaintea Domnului, ci preoților, fiilor lui Aaron, care sunt sfințiți să tămâieze; ieși din locașul sfânt, căci ai făcut o fărădelege și nu-ți va fi de loc spre cinste acest lucru înaintea Domnului Dumnezeu".
Ozia însă s-a supărat pe ei; și cum ținea în mâna lui cădelnița, ca să tămâieze, deodată s-a ivit lepra pe fruntea lui în fața preoților, în templul Domnului, dinaintea altarului tămâierii.
Iar dacă s-au uitat la el cu luare aminte Azaria arhiereul și toți preoții, iată el avea pe fruntea lui lepră. Și l-au silit să iasă de acolo; dar și el însuși s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul.
Și a fost lepros regele Ozia până în ceasul morții lui; după aceea el a trăit ascuns într-o casă osebit, fiind oprit de a mai intra în templul Domnului. Iar îngrijirea peste casa regelui și cârmuirea poporului țării a ținut-o Iotam, fiul lui.
Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi și cele de pe urmă, le-a scris Isaia proorocul, fiul lui Amos.
Și a răposat Ozia cu părinții lui și l-au înmormântat la un loc cu părinții lui în câmpul cu mormintele regilor, că ziceau: El a fost lepros. Și în locul lui a fost făcut rege Iotam, fiul său.

▲ Începutul paginii.