Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua Paralipomena/Capitolul 12

←←Capitolul 11

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea a doua Paralipomena, Capitolul 12)

Capitolul 13→→

1. După ce s-a întărit regatul lui Roboam și a ajuns destul de puternic, Roboam a părăsit legea Domnului și dimpreună cu el și tot Israelul.
2. Dar pentru că s-au abătut ei de la Domnul, de aceea în anul al cincilea al domniei lui Roboam, Șișac, regele Egiptului, a plecat cu război împotriva Ierusalimului,
3. Cu o mie două sute de care de război și cu șaizeci de mii de călăreți; iar poporul, care venise cu el din Egipt: Libieni, Suchieni și Etiopieni, era foarte numeros.
4. Aceștia au luat cetățile întărite din Iuda și au venit la Ierusalim.
5. Atunci Șemaia proorocul a venit la Roboam și la căpeteniile lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim din pricina lui Șișac și le-a zis: "Așa zice Domnul: Pentru că M-ați părăsit, de aceea vă las pe mâinile lui Șișac".
6. Iar căpeteniile lui Israel și regele s-au smerit și au zis: "Drept este Domnul!"
7. Când a văzut Domnul că ei s-au smerit, atunci a fost cuvântul Domnului din nou către Șemaia și a zis: "S-au smerit; nu-i voi mai stârpi și în curând le voi da și izbăvire. Mânia Mea nu se va mai vărsa asupra Ierusalimului prin mâna lui Șișac.
8. Dar ei tot vor fi slugile lui ca să cunoască ce înseamnă să-Mi slujească Mie și ce înseamnă să slujească regatelor pământului".
9. Atunci a venit Șișac, regele Egiptului, la Ierusalim și a luat vistieriile templului Domnului și vistieriile casei regelui; tot ce a găsit, a luat; a luat și scuturile cele de aur, pe care le făcuse Solomon.
10. Iar regele Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă și le-a dat în mâinile căpeteniilor de peste gărzi, care păzeau intrarea la casa regelui.
11. Și numai când mergea regele la templul Domnului, numai atunci venea garda și le purta și pe urmă le aducea iarăși în casa de gardă.
12. După ce s-a smerit Roboam, s-a îndepărtat mânia Domnului de la el și nu l-a nimicit cu totul. Afară de aceasta și în Iuda se găsea câte ceva bun.
13. Așa s-a întărit iar regele Roboam în Ierusalim și a domnit. Roboam era de patruzeci și unu de ani când s-a făcut rege și a domnit șaptesprezece ani în Ierusalim, în cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate semințiile lui Israel, ca să-și pună numele în ea. Pe mama lui Roboam o chema Naama Amonita.
14. Dar a făcut el rele, pentru că nu și-a îndreptat inima sa ca să caute pe Domnul.
15. Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în amintirile lui Șemaia proorocul și ale lui Ido văzătorul în spițele neamurilor. Roboam a purtat războaie cu Ieroboam în toate zilele vieții lor.
16. Apoi a răposat Roboam cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea lui David. Iar în locul lui s-a făcut rege Abia, fiul său.

▲ Începutul paginii.