Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 50
| ←←Capitolul 49 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 50) |
Capitolul 51→→ |
- Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viața sa a sprijinit templul Domnului și în zilele sale a întărit locașul cel sfânt.
- Și de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colțuri și zidul din jurul altarului.
- În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;
- El a păzit pe poporul său de cădere și a întărit cetatea împotriva năvălirilor dușmane.
- Cât de măreț era el în șuvoiul poporului, când ieșea din templul Domnului!
- Ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei;
- Ca soarele strălucind peste locașul Celui Preaînalt și ca arcul curcubeului luminând în norii slavei;
- Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor;
- Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul și ca tămâia pe cățuie;
- Ca vasul cel de aur, bătut și împodobit cu tot felul de piatră scumpă;
- Ca măslinul ce odrăslește roade și ca chiparosul ce se înalță în nori.
- Când lua el haina măririi și se îmbrăca în toată podoaba,
- Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaș, iar când primea părțile din mâinile preoților și el stătea lângă focul de pe altar,
- Împrejurul lui fiind cununa fraților; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, și ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de finic.
- Și toți fiii lui Aaron erau întru mărirea lor și jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui Israel.
- Și slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotțiitorului,
- Întindea la cupă mâna sa și luând din sângele strugurelui,
- Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbițele lor de aramă.
- Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.
- Atunci tot poporul împreună s-a grăbit și a căzut cu fața la pământ, ea să se închine Domnului său atotțiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
- Și au lăudat cântăreții cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit viersul și s-a rugat poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârșit podoaba Domnului și slujba Lui s-a încheiat.
- Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale și, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie lăudat.
- Și ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt.
- Și acum, binecuvântați pe Dumnezeu, toți, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni.
- Cel care înalță zilele noastre din sânul mamei și face cu noi după mila Sa
- Să ne dea nouă veselia inimii și să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credința milei Sale și în zilele Lui să ne izbăvească.
- Două neamuri a urât sufletul meu și al treilea nu este neam:
- Cei care șed în muntele Samariei, Filistenii și poporul cel nelegiuit care locuiește în Sichem.
- Învățătura înțelegerii și a științei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din Ierusalim, care a vărsat ploaie de înțelepciune din inima sa.
- Fericit este cel care va petrece întru acestea; și cel care va pune acestea în inima sa înțelept va fi.
- Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui și dă celor credincioși înțelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!
| ▲ Începutul paginii. |