Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 41

←←Capitolul 40 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 41)
Capitolul 42→→


  1. O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăiește fericit întru avuțiile sale,
  2. Omului lipsit de griji și care sporește în toate și poate încă mânca!
  3. O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit și scăzut de putere,
  4. Celui cu adânci bătrâneți și celui care de toate se învăluie și este neîncrezător și a pierdut răbdarea.
  5. Nu te teme de judecata morții; adu-ți aminte de cele dintâi ale tale și de cele de apoi.
  6. Această judecată de la Domnul este la tot trupul.
  7. Și pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în locuința morților socoteală pentru ani.
  8. Fiii urâți se fac fiii păcătoșilor și cei care petrec în locașurile nelegiuiților.
  9. Moștenirea fiilor păcătoșilor va pieri și cu sămânța lor pururea va fi ocară.
  10. Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură.
  11. Vai vouă, bărbați nelegiuiți care ați părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt,
  12. Că de vă veți naște, spre blestem vă veți naște, și de veți muri, spre osândă vă veți osebi.
  13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; așa și cei nelegiuiți, din blestem, în pieire.
  14. Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoșilor se va stinge.
  15. Ai grijă de nume, că acesta-ți va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur.
  16. Viața cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne.
  17. Învățătura cu pace o păziți fiilor! Înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă?
  18. Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde înțelepciunea sa.
  19. Drept aceea, rușinați-vă de cuvântul meu, că nu orice rușine este la locul ei; și nu toate tuturor plac cu adevărat.
  20. Rușinați-vă de desfrânare înaintea tatălui și a mamei și de minciună înaintea conducătorului și a celui puternic;
  21. De judecător și de domn, pentru păcat; de adunare și de popor, pentru fărădelege;
  22. De tovarăș și de prieten, pentru strâmbătate; și de oamenii cu care locuiești, pentru furtișag;
  23. Și de adevărul lui Dumnezeu și făgăduință, pentru punerea cotului peste pâini ca să le furi;
  24. De ponosul luării și al dării și de tăcere către cei care ți se închină;
  25. De căutarea la femeia desfrânată și de întoarcerea feței de la rudenii;
  26. De luarea părții și a darului și de căutarea la femeia cu bărbat;
  27. De căutarea la slujnica ta și de șederea pe așternutul ei;
  28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, și de a imputa după ce vei da.


▲ Începutul paginii.