Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 20

←←Capitolul 19 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 20)
Capitolul 21→→


  1. Este mult mai bine să dojenești decât, tăcând, să fierbi de mânie,
  2. Și cel care se mărturisește va fi apărat de pagubă.
  3. Precum este năzuința famenului a se apropia de fecioară, așa este cel care face judecată cu sila.
  4. Este câte unul care tace și se află înțelept, și este câte unul care se face urât pentru vorba cea multă.
  5. Și este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, și altul care tace, pentru că știe că este vremea să tacă.
  6. Omul înțelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat și nebun va trece peste vreme.
  7. Cel care înmulțește cuvintele se va face urât tuturor, și cel înfumurat de asemenea.
  8. Este spor care aduce omului pagubă și este câștig spre nenorocire.
  9. Este dare care nu-ți va folosi, și este dare cu îndoită răsplătire.
  10. Poate să-ți vină smerenia după slavă și se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă.
  11. Câte unul cumpără multe cu puțin, și altul plătește cu șapte părți mai mult.
  12. Cel înțelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda.
  13. Darul celui fără de minte nu-ți va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulți.
  14. Puține va da și multe va cere, și va deschide gura sa ca un ispravnic.
  15. Astăzi va da împrumut, și mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta.
  16. Nebunul va zice: N-am nici un prieten și faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoștință.
  17. Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba.
  18. De câte ori și câți îl vor batjocori pe el?
  19. Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; așa și căderea celor răi va veni degrabă.
  20. Un om urâcios este ca o glumă proastă, repetată într-una de neghiobi.
  21. Din gura celui prost nu se primește o pildă, că nu o va zice la vremea ei.
  22. Sunt oameni care sunt opriți de la păcat din pricina sărăciei; aceștia, în somnul lor, nu sunt prigoniți de remușcări.
  23. Este câte unul care-și pierde viața din rușine neînțeleaptă și de dragul unui nebun se ruinează.
  24. Și este câte unul care pentru rușine face făgăduieli mari prietenului, și-l câștigă pe el vrăjmaș în zadar.
  25. Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvățați pururea va fi.
  26. Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moștenitorii pieirii.
  27. Năravul omului mincinos este ocară și rușinea lui este cu el pururea.
  28. Cel înțelept la cuvânt se va înălța și omul înțelept va plăcea celor mari.
  29. Cel care lucrează pământul va înălța stogul său, și cel care place celor mari se va curăți de nedreptate.
  30. Ospețele și darurile orbesc ochii înțelepților și, ca zăbala în gură, abat mustrările.
  31. Înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă?
  32. Mai bun este omul care își ascunde nebunia sa, decât omul care își ascunde înțelepciunea sa.


▲ Începutul paginii.