Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 14

←←Capitolul 13 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 14)
Capitolul 15→→


  1. Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa și nu se rănește cu amărăciunea păcatului.
  2. Fericit este cel pe care nu-l învinovățește sufletul lui și care n-a căzut de la nădejdea sa.
  3. Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuțiile, și omul pizmătăreț ce înțelege din averea sa?
  4. Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună și cu bunătățile lui alții se vor desfăta.
  5. Cel care este rău pentru el însuși cui va fi bun? Și nu se va veseli cu averile sale.
  6. Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuiește pe sine; și aceasta este răsplătirea răutății lui.
  7. Și de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa.
  8. Rău este cel care pizmuiește cu ochiul, Și cel care își întoarce fata, și cel care trece cu vederea sufletele.
  9. Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa și nedreptatea celui rău usucă sufletul.
  10. Ochiul rău pizmuiește pentru pâine și la masa sa va fi lipsit.
  11. Fiule! Cât vei putea fă-ți bine ție și adu Domnului prinoase vrednice.
  12. Adu-ți aminte că moartea nu zăbovește și hotărârea morții nu ți s-a arătat.
  13. Mai înainte de a muri fă bine prietenului și după cât poți întinde și dă lui.
  14. Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos și partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă.
  15. Oare nu altora vei lăsa averea ta și bunurile tale nu vor fi împărțite la sorți?
  16. Dă și ia și sfințește-ți sufletul; că în șeol nu este a căuta desfătări.
  17. Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a muri.
  18. Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar,
  19. Așa este rodul trupului și al sângelui: unul moare și altul se naște.
  20. Tot lucrul ce se strică se sfârșește, și cel ce-l face se va duce cu el.
  21. Fericit bărbatul care întru înțelepciune se va sfârși și care va vorbi cu pricepere;
  22. Cel care socotește căile ei în inima sa și cele ascunse ale ei le gândește;
  23. Cel care aleargă după ea ca un iscoditor și la căile ei priveghează;
  24. Cel care se uită pe ferestrele ei și la ușile ei ascultă.
  25. Cel care sălășluiește aproape de casa ei va împlânta țărușii în pereții ei, va întinde cortul său în preajma ei și se va sălășlui întru odihna bunătăților.
  26. Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, și sub ramurile ei va petrece.
  27. Va scăpa sub ea de fierbințeală și întru mărirea ei se va odihni.


▲ Începutul paginii.