Biblia/Noul Testament/II Corinteni/Capitolul 3
| ←←Capitolul 2 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Noul Testament, II Corinteni, Capitolul 3) |
Capitolul 4→→ |
- Au doară începem iarăși să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
- Scrisoarea noastră sunteți voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,
- Arătându-vă că sunteți scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
- Și o astfel de încredere avem în Hristos față de Dumnezeu;
- Nu că de la noi înșine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu,
- Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.
- Iar dacă slujirea cea spre moarte, săpată în litere, pe piatră, s-a făcut întru slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-și ațintească ochii la fața lui Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feței lui,
- Cum să nu fie mai mult întru slavă slujirea Duhului?
- Căci de a avut parte de slavă slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisosește în slavă slujirea dreptății.
- Și nici măcar nu este slăvit ceea ce era slăvit în această privință, față de slava cea covârșitoare.
- Căci dacă ce este trecător s-a săvârșit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va fi în slavă.
- Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,
- Și nu ca Moise, care își punea un văl pe fața sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârșitul a ceea ce era trecător.
- Dar mințile lor s-au învârtoșat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne același văl, neridicându-se, căci el se desființează prin Hristos;
- Ci până astăzi, când se citește Moise, stă un văl pe inima lor;
- Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica.
- Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
- Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne prefacem în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.
| ▲ Începutul paginii. |