Arpa lui David
De la Wikisource
| Arpa lui David de George Gordon Byron |
| Traducere de Ion Heliade Rădulescu |
- Spartu-s-au coardele arpei potente
- Marelui David, poetului-rege!
- Nu mai există a psalmilor arpă!
- Câţi i-asculta inspiratele-acorduri
- De melodie, cu inima-nfrântă
- Vărsând vărsau lacrime calde, dolente,
- De repentire, de rugă, d-extaze.
- Acele lacrime varii şi multe
- O consacrară Domnului sfântă.
- Lamente-se ale Sionului vergini,
- Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde.
- Ea străbătea prin dulcele-i accente
- Inimi de piatră, ca gerul de ageri,
- Fiilor aspri ai fărdelegii,
- Da-n ei viaţa şi le nălţa suflet;
- Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget
- Drept se-ndrepta la potenta ei voce.
- Arpa lui David era mult mai forte
- Şi decât tronu-i. Poetul trecuse
- Sus, mai presus decât rege la nalte:
- Spiritul Domnului sta peste dânsul.
- Ea celebra a Domnului mărire,
- Spunea ale lui Israel mari fapte,
- Ea răspândea peste văi bucuria:
- Tresăreau munţii, se plecau cedrii.
- Aspirat-au şi s-au suit la ceruri
- P-aripe d-angeli ale ei acorduri,
- Si ca tămâia rămaseră-acolo.
- D-atunci nu se mai aude-a ei voce,
- Ci numai amorul şi pietatea
- Ne răpesc sufletul prin nişte sonuri
- Ce ies din porţile cerului sacre,
- Şi-l leagănă-n visuri nalte, divine,
- Ce-a zilei lumină nu le-ntrerumpe.
1868
