Apă beu!

Priviţi la mine, oh, prietini,
Şi vă cruciţi de fapta mea:
La noi aşa minune mare
Cam rar s-a mai putut vedea !
De-aşa ceva
Mă mir şi eu,
Dar adevărului mă-nchin:
Nu vin... ci apă beu,
Da, apă beu !

Mă întrebaţi, nu cumva oare
O grindină a dat prin vii,
Ori frigul a stricat recolta
Şi viile-au rămas pustii ?
O, nu ! căci vin,
Pe cît ştiu eu,
A fost ăst an destul şi bun.
Şi totuşi... apă beu,
Da, apă beu !

Ori mă învinuiţi voi, poate
Că nu-s setos ? Aceasta-i grav !
Pe dracu ! Dimpotrivă, setea
Mă arde în gîtlej grozav.
Şi chiar de vin
Setos sunt eu !
Şi totuşi... apă beu !
Pe Dumnezeul meu !

Dar ca să nu vă doară capul,
De-atîta ce vă minunaţi,
Vă lămuresc eu într-o clipă
Această taină. Ascultaţi:
E mănios
Crîşmarul meu,
Parale n-am, nici credit n-am...
De-aceea... apă beu,
De-aceea, zeu !

Poezii alese, 1897