Antioh Cantemir: Oda II

De la Wikisource

Vezi, dragul meu Nekita, cum neamul zburător

Nici seamănă, nici ară, nici seceră vrodată,

La vreme îi împarte o hrană-mbelşugată

Cu darnica Sa mână Înaltul Creator!

Priveşte pre câmpie aceste mii de flori,

Aceşti crini nalţi şi mândri, aceste viorele,

Nici Solomon în slavă-i nu se-mbrăca ca ele,

Deşi întâi în minte el fu-ntre muritori.

Ascultă glasul legii ce Dumnezeu ţi-au dat

Prin fiul Său cel dulce, care pre toţi ne-nvaţă

Să fim cu fapte bune urmând a Lui povaţă,

Ferindu-ne de rele, de mârşavul păcat.

Nădejdea să o punem în Domnul Dumnezeu

Acela care-n nouri cu fulgerul trăsneşte,

Ce suflă şi furtuna îndată risipeşte,

Ce-ncinge orizontul cu mândrul curcubeu.

Ce va să fie mâine nu te-ngriji a şti.

De ziua cea de astăzi îl binecuvântează.

De traiul tău, de hrană El singur priveghează;

Urmează a sa cale şi nu te vei căi.

Stăpânitorul lumii îţi ştie de nevoi.

A fi de folos ţie şi altora gândeşte,

A lui voinţă sfântă smerit o împlineşte

Şi nu uita judeţul şi ceasul de apoi!