An cu an de-a rândul

An cu an de-a rândul
de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]

An cu an de-a rândul,
De Crăciunul sfânt,
Îl vedem pe Domnul
Pruncușor plăpând.

Case-au fost destule,
Dar el nu-i primit;
Într-un grajd Mesia
S-a adăpostit.

Stă culcat în iesle
Copilașul blând;
Îngerii deasupra-i
Se aud cântând.

Slavă sus în ceruri,
Slavă celui Sfânt;
Pace între oameni,
Pace pe pământ.

Plini de bucurie
Îngerii-l privesc
Și în ochii gingași
Dorul i-l citesc.

Parcă-ar vrea să spună
Soli ascultători,
Mergeți și-mi aduceți
Oameni iubitori.

Dragostea de oameni
Trainic m-a-ndemnat
Să devin eu însumi
Om adevărat.

Tatăl meu cel veșnic
M-a trimis la ei;
Eu le sunt prieten,
Ei sunt frații mei.

Eu, Stăpânu-a toate,
Cel far-de-nceput
Să-i câștig pe oameni
Slugă m-am făcut.

Viața mea întreagă
Lor le voi sluji,
Pentru ei pe cruce
Viața-mi voi jertfi.

Chiar de-aici, din iesle,
Vreau să le vorbesc,
Vreau ca ei să simtă
Ce mult îi iubesc.

Îngerașii pleacă,
Și se-opresc în zbor,
Lângă ciobănașii
Stând cu turma lor.

Unul dintre îngeri,
Crainic luminos,
Plin de fericire,
Spune-așa duios:

Nu vă fie teamă,
Nu vă tulburați
Ci e voie bună
Să mă ascultați.

Bucurie mare
Astăzi vă vestesc,
Pentru voi și pentru
Neamul omenesc.